Îl privești printre oameni și îi conturezi imaginea, una total aparte de tot ce ai cunoscut vreodată. Suntem cu toții personaje din scenarii, bufoni ai propriilor vieți. Ne luăm la întrecere cu destinul și ne rugăm să nu dăm greș, să mai putem gusta o dată din bucuriile vieții.
E înalt, frumos și simpatic cu acel vino-ncoa’ care te zăpăcește și cucerește. E imaginea bărbatului ideal. Se prezintă incredibil. Se vinde bine, știe prea bine cum să o facă. Vinde vise.
Sunt atât de multe suflete singure și ușor de zăpăcit. Nevoia asta de iubire te împinge într-un haos că habar nu ai pe ce planetă ești.
Și îl vezi.
Imaginea pe care o vinde e ușor de perceput și ușor de iubit. Promite fericire, iubire și îmbrățișări, multe îmbrățișări. Și el are nevoie de asta. E atât de ușor de crezut și singurătatea din jur atât de crudă. Multă lume își caută jumătatea și în fața ta stă ceea ce parcă ai căutat toată viața. Toantă să fii să nu spui da. Așa exemplar cum să ratezi, cu atât de multă iubire de oferit că nu ai visat în viața ta.
Ai fost la pământ și îți spui că ți-ai învățat lecția. Te-ai aflat de prea multe ori acolo unde parcă era imposibil de ridicat și totuși cuprinsă de un pragmatism necruțător sau naivitate excesivă te-ai ridicat cu și mai multă putere ca înainte.
Și acum vrei să te arunci din nou în abis.
Și?
Ești absolut convinsă că e altfel. Cum să nu fie?!? E atât de „sincer”! Vorbește atât de frumos de iubire, de îmbrățișări și implicare emoțională. Pune întrebări și îți ascultă răspunsurile. Le analizează și auzi de la el fix ce ai nevoie să auzi, dar fără să asculți ce spune. Tu nu analizezi și iei tot așa cum îți convine.
Te-ai visat în ipostaza asta, să poți fii vulnerabilă să îți dai voie să fii femeia ce are nevoie de protecție și siguranță. Te-ai cam săturat să fii și bărbat și femeie. Emanciparea asta parcă ne-a făcut să uităm că suntem femei și până la urmă femeia este emoționalul și bărbatul raționalul… iar că femeia le ocupă pe amândouă mai nou, cam obosește.
Tu vrei iubire și fericire, el îți spune că oferă toate astea pentru că nu le-a avut sau că nu le-a mai avut de ceva vreme și are așa de multă nevoie.
Ești toată un zâmbet și dansezi că toți te privesc cu suspiciune… „efect advers la vreo boală sau medicament luat?” Cine știe…
Și cânți…
„Quiero darte un beso/
Perder contigo mi tiempo/
Guardar tus secretos/
Cuidar tus momentos/ Abrazarte/
Esperarte, adorarte/
Tenerte paciencia/
Tu locura es mi ciencia…”
Și visezi.
E ca o minune în viața ta.
Și lucrurile încep să devină din ce în ce mai plauzibile și realizabile. Și încă visezi și te visezi în cel mai minunat moment al vieții tale, dar nu ești decât acolo unde îți pierzi mințile după o fantasmă. Ești exact acolo unde el realizează că realitatea este posibilă și o panică incredibilă fix opusul stabilității vândute mai devreme îl cuprinde și își ia jucăriile și fuge, căutând orice scăpare că ești prea Crizela sau prea brunetă, prea blondă, prea sport, prea elegantă, prea slabă, prea grasă și chiar dacă ai schimba ceva, el va găsi altceva. Îi e prea teamă de implicare, stă mai bine la capitolul poveste. Și uită că omul se iubește fix și exact așa cum este și îți va rămâne alături atâta timp cât simte că îi ești alături.
Și toată viața ta cu toate manualele de psihologie citite se năruie și îl vezi cum reia aceeași pași cu alta și vinde vise și oferă speranță… o altă viitoare victimă care va privi la rândul ei aceeași poveste. Aceeași poveste privită sigur de alta înaintea ta, o poveste trăită și suferită în tăcere sau poate scrisă în alt mod dar aceeași, trăită în același oraș sau poate altul pe malul Begăi, al Dâmboviței, al Cibinului, al Bahluiului sau Someșului sau cine știe pe unde. Și te enervezi tu pe tine că încă undeva, în adâncul sufletului, speri și mai dai o fugă în trecut și încă îndrăznești să asculți și să cânți, poate că mâine viața îți va surâde și poimâine îți va râde.
„Daría cualquier cosa/
Por tan primorosa/
Por estar siempre aquí/
Entre todas esas cosas/
Déjame quererte/
Entrégate a mi…”
Și te refugiezi în tine, să îți lingi rănile. Doar știi că orice s-ar întâmpla mai degrabă tu vei fi arată cu degetul că nu ai avut capul pe umeri, iar el… păi, el e bărbat.
Poate că acum ți-ai învățat lecția și după conștientizare vine acțiunea… sau o iei de la capăt până ai să te înveți minte și povestea o vei scrie altfel.
Guest post by Mira Mirabela
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Într-o mașină, la drum de iarnă, vrei să ai vizibilitate bună și să-ți fie cald
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
