Vorbim, dezbatem, polemizăm despre infidelitate, fidelitate, moralitate, iubire, dar de fapt nu înţelegem nici măcar la nivel de definiție aceste noțiuni și perpetuăm comportamente toxice, relații ce sfidează normalitatea.
MulÈ›i dintre noi suntem imaturi emoÈ›ional È™i refuzăm să vedem acest lucru, motivându-ne “abaterile”cu argumente puerile gen “dacă lui/ei nu-i pasă, mie de ce mi-ar păsa, “dacă inima cere, eu ce pot face”, “nu mă interesează ce zic alÈ›ii despre mine, eu fac cum simt” È™i altele asemenea. Argumente care încearcă la modul cel mai jalnic să motiveze alegeri de care nu suntem mândri, să ne liniÈ™tească conÈ™tiinÈ›a, dacă o avem.
O să vă spun o poveste din care să înțelegeți până unde s-a ajuns cu așa zisele povești de amor. Ea, femeie care toată viață a fost liantul familiei, a încercat să fie sprijin pentru soț, copil și toți cei ce aveau nevoie de un umăr pe care să plângă, de un ajutor moral. La un moment dat, viața i-a jucat o festă și a procopsit-o cu un mic cancer (doar stadiul 3), iar ca viața să fie și mai generoasă, i-a cadorisit și copilul cu aceeași boală. Și acum, ce putea face? Fie să se plece în fața sorții, fie să lupte.
Astfel a început lupta cu destinul, însă în această confruntare inegală a uitat să mai fie “femeie”. Acum, corul doamnelor va spune că nu-È›i trebuie mult timp pentru asta È™i că în orice situaÈ›ie trebuie să fii aranjată. Le sfătuiesc pe cele care gândesc astfel să încerce ca între È™edinÈ›ele de chimioterapie, radioterapie, drumurile la spital unde copilul tău suferă, casa unde găteÈ™ti, speli, faci curățenie, să-È™i facă timp de coafor, epilat È™i ceva gimnastică de întreÈ›inere. Că, deh, de la citostatice pui ceva kilograme È™i silueta are de suferit!
Se pare, însă, că totuÈ™i Cineva acolo Sus a iubit-o È™i, după tot acest zbucium, a venit È™i liniÈ™tea de a fi învins boala ei È™i boala copilului. Dar… aici începe povestea despre moralitate!
SoÈ›ul (altfel, manager la o firma importantă), bulversat de faptul că singura persoană care îl susÈ›inuse È™i îi fusese alături în orice era pentru prima dată nevoită să ceară susÈ›inerea lui, să fie înÈ›eleasă pentru deriva în care se află după tot ceea ce trăise, s-a speriat È™i a ales cea mai “neinspirată” soluÈ›ie: È™i-a căutat (nu am spus găsit!) alinarea în braÈ›ele unei “doamne” drăguÈ›e È™i binevoitoare, evident subalternă, cu soÈ› È™i copil în dotare, subÈ›irică (È™i la trup, dar È™i la minte, altfel nu pot înÈ›elege hotărârea de a intra într-o asemenea poveste), dornică de sex clandestin, trăit prin camere de hotel.
Nu voi face aici procesul domnului în cauză (viața i-a plătit ulterior cu vârf și îndesat alegerea făcută), căci nu știu ce poți simți și cum poți reacționa atunci când totul în jurul tău se prăbușește. Când tu, persoană sănătoasă, te vezi înconjurat de durerea persoanelor apropiate (îndrăznesc să spun dragi, după cum am aflat ulterior de la domnul în cauză, doborât de durerea de a fi rănit ființa care îl iubea atât încât nu-și arăta întotdeauna durerea și disperarea pe care le trăia și care nu bănuia viața lui dublă), de posibilitatea de a le pierde oricând, ci voi încerca să găsesc răspunsuri la niște întrebări legate de ce înseamnă să fii femeie, mamă și soție. Până la urmă, astfel de bărbați sunt crescuți și educați de noi, femeile:
– Cum poate o femeie (mamă È™i soÈ›ie), cunoscând situaÈ›ia prezentată, să accepte o asemenea relaÈ›ie? Nu-mi spuneÈ›i povestea cu “dacă lui nu-i pasă, pe ea de ce ar interesa-o”, pentru că vă răspund. O femeie care se respectă ar înÈ›elege că, dacă bărbatul renunţă la pantaloni, tu nu eÈ™ti obligată să ridici fusta înainte de a te gândi ce ar spune soÈ›ul sau copilul, aflând cum îți petreci tu timpul È™i, mai ales, din postura de mamă, ce simÈ›ea acea femeie care lupta pentru viaÈ›a copilului ei.
– Cum este posibil ca, atunci când soÈ›ia a aflat, să-i trimită un mesaj în care, chipurile, lua toată vina asupra ei (din multă dragoste, probabil, pentru domnul) È™i să recunoască faptul că ea, soÈ›ia, este cea iubită? Atunci, tu ce cauÈ›i în ecuaÈ›ie, care este rolul tău? Să nu-mi spuneÈ›i că distracÈ›ia, sexul de calitate pe care nu-l găsea acasă, dragostea! Toate sunt motivaÈ›ii jalnice când È™tii că bărbatul cu care te întâlneÈ™ti prin camerele de hotel È™i-a lăsat acasă soÈ›ia È™i copilul bolnavi. Orice femeie cu minimă decență l-ar fi trimis învârtindu-se acolo unde era nevoie de el, nu l-ar fi ademenit cu “cadouaÅŸe dulci”, vorbe mieroase È™i mai ales nu ar străbate jumătate de È›ară plătindu-È™i camerele de hotel È™i motivându-È™i lipsa de acasă prin È™edinÈ›e imaginare.
– Cum poÈ›i pleca de lângă amant È™i să mergi la propriul copil “curată” ca lacrima (bietul te È™tia la o “È™edință”) È™i să pretinzi că el este totul pentru tine, când doar cu puÈ›in timp în urmă îi declarai dragostea unui bărbat care nu era “tati”?
– Cum poÈ›i poza în doamnă drăguță, implicată în diverse acte de aÈ™a-zisă caritate (probabil încercând să-È™i liniÈ™tească conÈ™tiinÈ›a), când È™tii bine că un alt copil (oricum destul de încercat de viață, pentru care se lupta cu toate forÈ›ele) suferă din cauza faptelor tale?
– Ce poÈ›i aÈ™tepta de la o asemenea relaÈ›ie, ce calcule poÈ›i face? Fie soÈ›ia se va îndura să-È™i dea obÈ™tescul sfârÈ™it (doar este bolnavă de cancer), fie domnul în cauză va vedea ce bună, răbdătoare eÈ™ti (scorpia doar tună È™i fulgeră de la atâtea citostatice), va vedea ce bine vă potriviÈ›i în pat (eu aÈ™ spune È™i la caracter) È™i astfel să-È›i atingi apogeul tău ca femeie devenind doamna viitoare soÈ›ie. De asemenea, încerc să-mi explic cum poate o femeie, după ce se desprinde din braÈ›ele amantului, să vină zâmbitoare la soÈ›ul din dotare È™i să-È™i joace rolul de soÈ›ie devotată, mamă impecabilă, doamnă drăguță etc?
Din toată această poveste am tras o concluzie dureroasă: aici ne-a adus toată această libertate (aÈ™ spune mai degrabă libertinaj) prost înÈ›eleasă, toată această sexualizare excesivă fără a înÈ›elege de fapt ce este sexul de calitate (aici nu mă refer la timp, gimnastică, ci la trăire), toată această imaturitate emoÈ›ională. Nu mai È™tim unde sunt limitele È™i că ele trebuie să existe, nu mai avem respect pentru propria persoană (să te coborî la a încerca să-È›i construieșți fericirea pe durerea altei persoane, numai bun simÅ£ È™i respect de sine nu sunt); empatizăm cu toate aceste dudui È™i duducuÅ£e (nici măcar în glumă nu este OK să o facem) care își spun poveÈ™tile de “amor clandestin”, dar sub semnătura anonimatului, încercând să le găsim scuze, învinuind soÈ›iile care fie nu È™tiu să-È™i aleagă soÈ›ii (există cumva un algoritm pentru asta?), fie nu È™tiu să fie femei, fie îi leagă prea strâns cu lanÈ›ul căsniciei.
Citiţi şi Femeile care se tem să redevină femeie ca nu cumva cancerul să recidiveze
Nu sunt o “nevestică”sau o”puritană”, adeptă a concepÈ›iilor învechite, ci accept că doi oameni se pot îndrăgosti, (căci iubirea este mult mai mult, presupunând timp, răbdare, înÈ›elegere, deci construcÈ›ie), chiar È™i făcând parte din alte relaÈ›ii. Dar, în acest caz, onest este întâi să-È›i rezolvi problemele cu partenerul È™i apoi ai liber la îndrăgosteală. Sunt o persoană tristă văzând cât de mult rău ne facem unii altora, fără remuÈ™cări (ba chiar ne simÈ›im superiori), cum noi singure, femeile, ne complacem în situaÈ›ia de a fi a doua variantă, după care cerem respect. Nu cred în războiul dintre amante È™i soÈ›ii, căci el a fost creat artificial de acele persoane care nu-È™i asumă rolul de dubluri. SpuneÈ›i că bărbaÈ›ii caută la aceste femei ce nu găsesc la soÈ›iile din dotare, purul adevăr. Este foarte greu să o faci pe cea care te È™tie aÈ™a cum eÈ™ti în realitate să te perceapă aÈ™a cum te prezinÈ›i duducăi la ale cărei “atenÈ›ii”aspiri; È™i, de asemenea, este greu să concurezi cu dorinÈ›a de sex a “doamnei” pregătite È™i venită special pentru asta!
Am auzit È™i de varianta mascul alfa, femelă alfa, vânătoare. Din câte È™tiu, pretindem că am depășit stadiul cavernelor (sau nu?), iar “masculul” alfa nu este cel care bifează cât mai multe doamne dornice de aventuri (aÈ™a spun băieÈ›ii între ei, nu?), ci acela care ar putea avea orice femeie, dar îi ajunge cea pe care singur È™i-a ales-o. ÃŽn ceea ce priveÈ™te “femela” alfa, ea nu își trece în listă cât mai multe paturi cercetate, ci, deÈ™i este capabilă să sucească minÈ›ile oricărui bărbat, este fidelă aceluia pe care îl iubeÈ™te.
Știu că vor apărea multe comentarii pro și contra, dar înainte de a emite o părere, gândiți-vă ce ne învățăm copiii, cum îi educăm și ce vom simți când vor deveni astfel de persoane lipsite de minima moralitate, educație și cultură sau când vor deveni victimele unor astfel de oameni. Din păcate, copiii nu fac ce le spunem, ci imită ceea ce facem noi ca părinți maturi și, sper, responsabili. Când vom gândi ceva mai profund (nu doar cu hormonii neţinuţi în frâu) și vom înțelege că viața presupune limite, limitări și mai ales minte, astfel de povești vor rămâne doar povești.
Guest post by Anonimă
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
