La 20 de ani, eram tânără în buletin dar bătrână la suflet. Eram aşa de preocupată să ”act”, da, englezescul ”act”, care înseamnă un pic a acţiona şi un pic a juca teatru că-s adultă, responsabilă, de încredere, ce mai, un afurisit de stâlp al societăţii, capabilă să rezolv jumătate dintre crizele mondiale cu mâinile legate la spate.
La aproape 40 (strategie de marketing! În fiecare an încep de pe la anul nou să pretind că am cu un an în plus, ca în toamnă, când are loc evenimentul nedorit să fiu adecvat pregătită sufleteşte. Pentru fatidica schimbare de prefix am început să mă pregătesc cu 4 ani înainte, ca la/de Olimpiadă.), nu mai sunt tânără conform aceluiaşi act juridic. Însă am devenit atât de adultă încât nu mai am nevoie să pretind nimic. Aşa că pot să-mi savurez complet tinereţea din suflet, să fac bancuri cu substraturi, să îmi gâdil prietenii sau să discut despre teoria stringurilor cu oameni încă necunoscuţi.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Cred că sunt pregatită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul poveștii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
