Suntem o țară de virgine prințese vizitate de spirite filosofice, care sosesc întru shimburi de sisteme de gândire și, cel mult, să dea deoparte cu nesfârșită duioșie un cârlionț rebel de pe frunte. Nu au dorințe și nu clocotesc în ei hormonii ca sarmalele în oală. Nu sunt ființe sexuale, că atunci ne complică nouă, părinților, profesorilor, societății fengșuiul și nu știm ce să facem cu ei. Îi înghesuim în cluburi, că în biblioteci e prea mult praf.
Îi îndobitocim, care cu credința în viața de apoi (veșnică și paradisiacă), care cu sărăcia (veșnică și ea, copleșitoare și endemică), care cu fabricile de incultură de la antene. Mai dau o mână de ajutor și filmele care curg în plictiseala amiezilor în care nu ai ce să faci, cu împăunatul Don Jose Antonio Melina de la Torre, care e un înfumurat încrezut și nu o apreciază pe Doña Esmeralda Maria de la Concepción, angelică și prea bună pentru lumea asta rea.
E mai simplu așa. Cocuțele alea înfășurate în dantelării meid-in-China, pe care le-am adus noi de la maternitate acum 16 ani, sunt de fapt niște ființe asexuate, nu au dorințe mizere, sunt spirite neprihănite în trupuri de îngerași. Copiii noștri să nu crească și să nu se transforme în adolescenți rebeli, că noi la lecția de părinți de adolescenți am lipsit și habar nu avem ce să facem cu ei.
Decât să ne tulburăm prea tare la chakre, mai bine o romanță veselă să cântăm, copiii noștri sunt buni, sexu-i rău, unealta dracului, ai grijă fată să nu te lași, că băieții sunt răi și vicleni, nu vor decât floricica aceea, pe care tu, mamă, să nu o dai la nimeni, ca să nu ai de suferit, și uite așa în generații întregi de fete se toarnă, picătură cu picătură veninul fricii de ceilălalt, fricii de atingere și mângâieri, fricii de bucurie. Corpul trebuie zidit, dorința la fel, și trebuie să umblăm o viață întreagă așa cu închisorile noastre după noi.
Mamele de băieți la fel, ai grijă mamă că e plină lumea de fufe și de cațaveici, pun mâna pe tine și nu te mai lasă să pleci, îți toarnă un plod și ăla ești, aleluia, s-a terminat cu tinerețea ta, o să muncești ca un sclav să o întreții pe aia cu plodul ei cu tot. Tu să nu fii prost mamă, să fii deștept, să îți iei pe una care să aibă grijă de tine așa cum am avut eu toată viața…
Și uite așa, trec peste noi generațiile și nu evoluăm nici noi cu noi, nici noi ca societate, copiilor noștri le este refuzată intrarea în secolul în care este restul lumii și în care am merita să fim. Au avut grijă de asta dragii noștri parlamentari, dintre care 142 au votat împotriva educației pentru sexualitate, 60 pentru și 24 nu au avut nicio opinie, pentru că e complicat și cu gândirea și mai ales cu simțirea.
Tinerii noștri nu sunt asexuați! Nu trebuie să fie decât niște oameni liberi, care să se cunoască bine pe ei, să își cunoască trupul, să nu permită să li se instaleze frica. Tinerii noștri sunt liberi! Liberi să cunoască și liberi să iubească!
Hai, dragi contemporani, cu puțin noroc poate ne ridicăm și noi la așteptările copiilor noștri! Curaj!
Toate articolele Oanei, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
