Eram în mașină și auzeam la radio conferința de presă a lui Iohannis. După primele secunde în care m-am înciudat că vorbește așa molcom, m-a lovit revelația. Nu vorbirea lui are o problemă, timpanele noastre au o problemă. Auzul nostru a luat formă lătrăturilor din politică românească și de-asta ni se pare o anomalie cînd un om își permite să rostească fiecare cuvînt în parte, ba chiar să-l și aleagă cu grijă. Cînd au sărit cîteva zeci de reporteri dintr-odată să-l întrebe ceva, a zis agale: “Nu vă speriați, nu plec de aici pînă nu le lămurim pe toate.” Și m-am gîndit ce frumos ar fi dacă pulsul arțagului românesc s-ar regla un pic după ritmul în care vorbește omul ăsta.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
