Ții minte cum stam ore-ntregi și ne priveam?
Nu ne venea a crede că ne-am întîlnit,
Că n-am trecut, grăbiți, unul pe lîngă celălalt,
Că ne-am recunoscut și ne-am iubit!
Nu-nțelegeam nici timpul și nici locul,
Nu ne-aminteam de noi din alte vremuri,
Cînd dragostea-ncepu. Acum sosi sorocul
Și se-mplini, oh, după vechi îndemnuri
Demult trimise de la zodiile noastre.
Ne lăfăiam ca doi copii, uimiți de lume,
Pe patul moale-al simțurilor caste,
Dar și nerușinate-n calde spume
Pe care le știam doar tu și eu,
Păziți, cu jind, de bunul Dumnezeu…
photo: Light hug by Susa Dosa
Citiţi şi
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
