Ții minte cum stam ore-ntregi și ne priveam?
Nu ne venea a crede că ne-am întîlnit,
Că n-am trecut, grăbiți, unul pe lîngă celălalt,
Că ne-am recunoscut și ne-am iubit!
Nu-nțelegeam nici timpul și nici locul,
Nu ne-aminteam de noi din alte vremuri,
Cînd dragostea-ncepu. Acum sosi sorocul
Și se-mplini, oh, după vechi îndemnuri
Demult trimise de la zodiile noastre.
Ne lăfăiam ca doi copii, uimiți de lume,
Pe patul moale-al simțurilor caste,
Dar și nerușinate-n calde spume
Pe care le știam doar tu și eu,
Păziți, cu jind, de bunul Dumnezeu…
photo: Light hug by Susa Dosa
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Trimisul special al lui Dumnezeu la Băicoi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
