Nu, tigăiţa nu e un diminutiv copilăresc de la tigaia care va să devină guler cuiva care nu ne merită. Ci este numele unui preparat ţărănesc din satul unde am crescut.
Ingrediente:
- Carne aşa zis „de lucru”
- Mămăligă pripită
- Zeamă de varză – eventual dreasă cu ardei iute.
Carnea de lucru sunt bucăţele mici, neregulate de carne, grasă, rămase de la tranşat. Cele mai mari se taie în două, ca să fie cam toate la acelaşi nivel, cât să bagi o dată în gură. În copilărie, se prăjeau deep fry, că deh, tocmai se sacrificase porcul şi untura de la jumări era încă undind.
Pentru cine nu vrea să-şi distrugă ficatul prăjind aşa, se ia o tigaie de teflon, iar bucăţile de carne se pun cu părţile grase în jos, astfel încât să înceapă grăsimea să se topească. Se amestecă la 2-3 minute, astfel încât carnea să devină maronie şi crocantă. Se sărează abia la jumătatea procesului de prăjire. (Eventual mai puteţi scoate din grăsime, pe parcurs.)
Se serveşte cu mămăliguţă caldă şi cu un bol de zeamă de varză rece.
Nu e cea mai sănătoasă dintre reţete, însă, o dată-n an, merge o astfel de amintire a plăcerilor din vacanţele de odinioară, când colesterolul era doar un cuvânt greu de silabisit.
Citiţi şi
Spiridușul din bradul de Crăciun
Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
