Bărbatul tău e un erou. Tu îmi provoci o nesfârșită milă. Tu și văicărelile tale. Nu-ți poți imagina cât de mult n-aș fi vrut să te fi cunoscut. Ar fi fost mai bine pentru toată lumea, pentru întreaga umanitate aș putea spune. Ești o belea, ești o pacoste. Singura ta calitate este că ai mirosit că bărbatu-tău are o amantă. Impropriu spus amantă. Impropriu spus bărbatu-tău. Omul pe care ai pus laba, femeie, iubește pe altcineva. Da, te miră, a învățat să iubească. Omul acela care e proprietatea ta cu acte de la stat, ce să vezi și să nu crezi, mulțumește cerului o zi pe săptămână că există și alte femei. Nu, nu mi-am clădit fericirea pe nefericirea ta, ci tu ți-ai clădit nefericirea singură, în plus, ți-ai clădit o fericire imposibilă pe nefericirea lui.
Ai înțeles ceva? Cred că nu. Să-ți spun ceva. Eu sunt aceea. O să mă vezi cândva, cu siguranță, atunci când ți se va fi potolit ura și când ți se vor fi liniștit ficații, obișnuiți cu carne din omul pe gâtul căruia stai ca o piatră de moară. De ce îți scriu? Mă gândesc că poate citești, că, de altfel, stai toată ziua pe rețele. Auzi tu ce-ți spun: îți meriți soarta! De când l-ai luat în stăpânire, a fost vita ta de tras la jug, sluga și cârpa ta de șters pe jos. L-ai umilit și l-ai trimis în fiecare zi cu gunoiul, până într-o zi, când s-a întâlnit cu mine.
Știi ceva? Arăta ca dracul, e drept însă, un pic mai frumos. Dar era trist și avea cearcăne, nici n-a ridicat ochii când a deschis portița de la tomberoane. Și eu eram acolo. Îngerul lui păzitor. Salvarea lui. I-am privit o clipă tricoul ponosit și s-a rușinat. Puteai măcar să-l trimiți mai acătării îmbrăcat, chiar dacă era numai până la ghenă. Femeia are putere deplină asupra bărbatului, dar de unde să știi tu, care crezi numai în posesia exclusivă. M-a ajutat să ridic cutia cu ziare și m-a privit drept în ochi, parcă cerea ajutor. Are niște ochi atât de frumoși! Dumnezeule, m-au electrocutat! Dar sub ei, cearcăne vinete și riduri lungi și adânci în jurul gurii. A zâmbit. Forțat. I-am spus frumos „Mulțumesc” și din nou l-am privit în ochii aceia albaștri ca remușcarea.
Atunci m-am îndrăgostit de el. I-am spus că are cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată și din nou s-a înroșit. I s-a zbârlit puful de pe urechi și a pus capul în piept. Mi-a spus că nimeni nu i-a spus vreodată așa ceva. Am luat punga cu gunoiul tău, femeie, și am aruncat-o eu în tomberon. L-am luat prin surprindere și nu știa ce să spună. I-am zis că îmi place mirosul lui, și că eu oricum fac curățenie, așa că pot face eu asta pentru el. S-a fâstâcit de tot. Mâinile noastre s-au atins, pentru un moment, pe mânerul de fier ruginit al gardului. M-a întrebat dacă poate să mă îmbrățișeze. I-am dat voie, și am simțit că a tras în nări tot aerul din preajma mea. O să râzi, eram în fața blocului tău, femeie, și a fost prima dată de când e căsătorit când s-a simțit bărbat. L-am invitat la cafea și a urcat. Te-a sunat și ți-a spus că s-a întâlnit cu un prieten și discută despre fotbal. Prima minciună, prima eliberare. Era fericit.
Sursă foto: pexels.com
Nu mai pot lungi povestea, pentru că dă semne că se trezește. De doi ani suntem vecini cu tine și abia acum ai realizat că e alt bărbat. E târziu pentru tine, dar prea devreme pentru mine. Să-ți spun ceva: adoră cafeaua cu spumă de lapte, urăște mirosul de mâncare gătită, seara (când e la ședință pentru tine) îi place să bea un pahar de vin roșu, în cupe mari, cu picior, să discutăm filozofie, să mă vadă atunci când se trezește, gătește excepțional (nu vreau să-ți spun cum arăta bucătăria mea după ce a gătit prima oară, dar a meritat!), a descoperit crema de zahăr ars și pastele a la Carbonara, s-a ras sub axilă și inghinal (am avut ceva de tras cu el), s-a obișnuit cu ideea că trebuie să se bărbierească zilnic, pentru că altfel riscă să nu mai fie sărutat, și, ceea ce e mai important, a început să vorbească din ce în ce mai puțin despre ciorbele tale chioare, tabieturile tale absurde, replicile tale ascuțite, durerile tale de cap când vrea să faceți dragoste, reproșurile tale zilnice, treburile ingrate la care îl pui atunci când vine mai obosit de la birou (pentru că tu, pacoste, ți-ai luat un an sabatic, pasămite ești prea stresată), sforăitul și transpirațiile tale nocturne, pătura pe care o tragi mereu peste tine, libertatea ta pe care i-ai interzis-o lui mereu, pentru că așa te-a învățat mama ta, că bărbatu-tău, dacă te-a luat cu acte, trebuie să moară sub greutatea ta de balenă expirată. I-am interzis să vorbească urât despre tine, dar să știi de la mine, eu te urăsc. Meriți să fii condamnată pentru ucidere din culpă. Ai omorât în el tot ceea ce era mai frumos, l-ai îngenuncheat ca pe un condamnat la moarte. Mi-e silă până și mie de tine.
Am făcut dragoste până târziu. Sunt femeia lui și el e fericit. A uitat de tine o zi întreagă. Va uita și o săptămână, apoi te va uita de tot, ghinionul vieții lui. Ai văzut că și-a aruncat toate hainele vechi? Ai simțit parfumul lui cel nou? Vezi că surâde mai des? Acum te apucă invidia, scorpie. Simți că îți fuge pământul de sub picioare când nu-ți mai duce gunoiul. Tu ai rămas aceeași ființă jalnică, el a înflorit. În mâinile mele, să știi. În fiecare zi îi spun cât e de frumos, îl provoc să-mi povestească totul despre ziua de la serviciu, e atât de deștept, atât de talentat în tot ceea ce face! Acum, când s-a trezit, se uită la mine cu ochii lui mari, pătrunzători, și mă va chema să stau în brațele lui și să-mi povestească despre el, despre ceea ce a simțit când a deschis ochii: îi place să fie fereastra deschisă și aer proaspăt. Îi place când mă îmbrac în cămașa lui și dansez pe muzică latino. Îi plac sutienele negre, decoltate. Într-o zi, mi-a sărutat picioarele, când l-am rugat să-mi aducă papucii de casă. M-a luat în brațe ca să nu umblu desculță pe jos. Râde. Nu vrea să mai plece acasă. Între timp, tu mustești de ciudă și i-ai umplut căsuța cu mesaje. Vreo 10 în ultima oră. Ești disperată. Trebuie să-ți umple frigiderul și să plătească taxele, să vină mai repede acasă pentru că vin ai tăi în vizită. N-o să ajungă astă seară, îți garantez. Nici mâine seară, nici luna viitoare, nici anul viitor. Mi-a spus să nu-l mai las să plece și l-am ascultat, pentru că îl iubesc și mă iubește.
P.S. „Curva” se vinde pe bani. Eu am dat totul pentru fericirea lui. Acceptă-ți înfrângerea. Poate nu e vina ta, ci a educației tale, a mediului în care ai crescut, a faptului că nu ai înțeles că bărbatul e ca o plantă în mâinile tale: dacă o hrănești cu ceea ce are nevoie, înflorește. Dacă îi spui în fiecare zi cât de urâtă și nesemnificativă e, se va ofili. Eliberează-l. Fii om, măcar o dată în viața ta.
Guest post by Anonima fericită
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI
„Pe atunci eram săraci, dar fericiți”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
