„Theresa May. Un prim-ministru pentru Brexit” e o lecție deschisă de istorie recentă, care introduce publicul în culisele unei guvernări plină de frământări. Deopotrivă, e cronologia unui eșec, dublată de prezentarea riguroasă, exhaustivă, a contextului politic. Din perspectiva mea, răspunde și unei neliniști contemporane: cum le vorbim tinerilor despre istorie.
Într-o vreme în care „TIME” a pus pe copertă un tanc și a titrat „The Return of History” (Întoarcerea istoriei), e esențial ca tinerilor să li se spună că istoria nu e despre capacitatea de a stoca în memorie anii între care a guvernat, de pildă, Theresa May. Nici măcar despre Brexit. N-ar trebui să îi asculte nimeni la școală sau în privat dacă au înțeles de la ce s-au luat britanicii când au votat ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană.
Chestia e – Robert Heinlein nu s-a înșelat – că o generație care ignoră istoria n-are nici trecut, nici viitor. Dar, ca tinerii de azi să nu ignore istoria, e datoria noastră să o facem accesibilă, captivantă, să explicăm clar de ce anumite evenimente ne privesc pe toți. Și cum se pot identifica ei cu situații care nu par nici apropriate fizic, nici iminente.
Or, „Theresa May. Un prim-ministru pentru Brexit” e „user friendly”. O carte compactă, de 800 de pagini, riscă să sperie și cititori versați. Însă e redactată seducător, tradusă impecabil și cu un concept grafic atrăgător. Punctează consistent la factorul UX („user experience” – experiența consumatorului). De exemplu, datorită Indexului de la final, ghid esențial de lectură pentru orice lucrare științifică, eu am aflat de câte ori e pomenit Vladimir Putin în carte. Astfel, la pagina 127, șefa staff-ului de pe Downing Street, Fiona McLeod Hill, îi spune premierului: „Cred că ar trebui să încerci să ai altă relație cu Putin. Ar putea aduce avantaje, inclusiv în Siria. Cred că ar trebui să te duci la Moscova”. May nici nu voia să audă. „Nu vreau să am niciun fel de relație cu omul acela”, i-a răspuns ea hotărâtă. Și cu asta basta”. La pagina 738, alt pasaj extrem de interesant: la o bilaterală de 40 de minute cu Putin, fără oficialități, doar cu interpreți, „May l-a pus la punct, spunându-i că nu va exista nicio normalizare a relațiilor dintre Marea Britanie și Rusia până când Moscova nu-și va opri activitatea iresponsabilă și destabilizatoare, desfășurată în lume. (…) A fost foarte hotărâtă și foarte fermă cu liderul rus, criticându-i comentariile pe care acesta le făcuse mai devreme în ziua aceea, cum că liberalismul este de acum învechit”.
Pentru mine, dacă un lider al lumii libere îl pune ferm la punct pe Putin, e deja o carte bună.
Sir Anthony Seldon și fostul său student Raymond Newell au darul de a relata despre Theresa May și despre guvernarea acesteia în vremea Brexitului ca unor tineri care nu știu nimic despre acest subiect, dar se adresează și unor cititori avizați, interesați de mecanismele din spatele ușilor închise ale cancelariilor. Dacă vreți, „Theresa May. Un prim-ministru pentru Brexit” e un fel de „House of Cards” minus dramatizarea inerentă transpunerii pentru televiziune – generația care l-a văzut în regim de streaming pe Netflix ar trebui să știe că înaintea remake-ului american a fost originalul BBC (1990), a cărui acțiune era plasată după demisia celei care a fost prima femeie premier în Regatul Unit, Margaret Thatcher, practic, predecesoarea de gen a Theresei May în înalta funcție.
Am învățat istorie din „Theresa May. Un prim-ministru pentru Brexit” la fel de ușor ca din serialul „Slujitorul poporului”, în care actualul președinte ucrainean Volodimir Zelenski interpretează un profesor de istorie care ajunge președinte. Într-un episod, acesta e revoltat sincer pentru că a fost evacuată clasa lui, din ordinul directorului, și nu clasa a X-a A, unde era o oră de matematică. Colegul său susține că istoria nu se poate pune cu matematica. „E ca și cum ai compara un deget cu o sulă”. Profesorul de istorie izbucnește într-o tiradă: „Dacă istoria e rahat de câine, ne mirăm că politicienii fac aceleași greșeli când ajung la putere. Fiindcă sunt matematicieni, tot ce știu e să împartă și să scadă! Dacă aș ajunge președinte pentru o săptămână, le-aș arăta eu. Un simplu profesor ar trăi ca un președinte și un președinte ar trăi ca un profesor!”.
– „Theresa May. Un prim-ministru pentru Brexit” de Anthony Seldon și Raymond Newell, editura Publisol, apariție 2022, 800 de pagini, format fizic.
– 4**** din 5
Pe Horia îl găsiți și aici.
Citiți și despre Madame Secretary Madeleine Albright
Citiţi şi
Doamna de fier și președinții Franței
Reverență, Majestatea Voastră!
Așa începe al III-lea Război Mondial
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
