Neveste de fermieri dintr-o eră de frontieră – The World to Come
Filmat în România, The World to Come, evocă un sentiment puternic, deși este o poveste de dragoste atipică, pe un teritoriu neîmblânzit, unde peisajele înzăpezite favorizează izolarea. Când micuța ei fiică moare de difterie, Abigail (Katherine Waterston) nu anticipează deloc „o lume mai bună care va veni”. Totuși, viața timidei Abigail se îmbunătățește atunci când întâlnește o nouă vecină, Tallie (Vanessa Kirby). Din primele imagini, cu o gospodărie retrasă, amplasată în mijlocul pădurilor înghețate, întrezărim romantismul de frontieră zugrăvit de cineasta Mona Fastvold în pelicula The World to Come.
Cu o voce invariabil de blândă, din off, Abigail (Katherine Waterston) servește ca naratoare a poveștii prin cuvintele poetice pe care le scrie în jurnalul ei. „Gheață în dormitorul nostru, în această dimineață, pentru prima dată din toată iarna”, spune ea pe 1 ianuarie, ca și cum ar fi subliniat – fără subtilitate – frigul pe care îl simte față de soțul ei. Iarna nu poate fi învinuită în totalitate. „Cu puțină mândrie și mai puțină speranță și doar cu intervale ocazionale și incerte de fericire, începem noul an”, continuă ea.
Pelicula semnată de Fastvold este, în egală măsură picturală și intuitivă și celebrează dorința femeiască, care luptă pentru a fi eliberată din ‘captivitate’. Scenariul, scris de Ron Hansen și Jim Shepard, este adaptat după povestea cu același nume a acestuia din urmă; un text subtil și delicat. Așadar, asistăm la o poveste de dragoste din secolul al XIX-lea, din nord-estul Americii.
Bunăoară, Abigail (Katherine Waterston) – soția unui fermier – și noua ei vecină, Tallie (Vanessa Kirby), încep să se simtă extrem de atrase una de cealaltă. Abigail, îndurerată, îl îngrijește pe soțul ei retras, Dyer (Casey Affleck), în timp ce Tallie, un spirit liber, se opune controlului posesiv al soțului ei Finney (Christopher Abbott). Filmul evită cele mai evidente detalii despre epocă. Viețile acestor femei sunt, în cea mai mare parte, ocupate de muncă grea, simplă și plăceri mici. Intimitatea dintre cele două femei începe să umple un gol din viețile lor, gol despre care nici nu știau că există.
Regizat de Mona Fastvold și cu un scenariu de Jim Shepard și Ron Hansen, filmul explorează modul în care izolarea e depășită prin intensitatea legăturii umane. Viața, în această lume, e definită în mare măsură de un sentiment de plictiseală, atât intelectuală, cât și emoțională. Dragostea care crește între ea și Tallie – ei bine, aceasta este o bucurie atât de rară și de prețioasă încât pare să fi izvorât din însuși pământul sălbatic. Abigail poate fi o poetă amatoare, dar ceea ce împărtășesc se află dincolo de ‘niște simple cuvinte’. Cineasta știe cum să transforme dorințe intime, personale, în metafore mai largi. Relația celor două tinere vine să reprezinte luptele fiecărei femei care a încercat să-și urmeze inima și mintea, nu cerințele societății. În acest film, opresiunea nu trebuie să-și spună întotdeauna numele. Poate apărea doar ca o amenințare, ca o amintire mereu prezentă că orice act prea îndrăzneț sau individual va duce la răzbunare.
Înainte de a o întâlni pe Tallie, viața lui Abigail era definită doar de munca grea, pe care o ducea la fermă, alături de soțul ei melancolic Dyer (Casey Affleck). Cei doi sunt îndurerați după ce și-au pierdut fiica din cauza unei boli. Viețile lor par prinse într-o fundătură, până când Tallie și Finney (Christopher Abbott) ajung în acel ținut. În The World to Come, Vanessa Kirby este transformată într-una dintre fecioarele cu părul de aramă ale lui Rossetti. Hainele ei pot părea înșelător de modeste. Tallie, întrupată de Vanessa Kirby, care sosește împreună cu soțul ei Finney (Christopher Abbott) pentru a se stabili într-o fermă îndepărtată, este un «vas al promisiunii». Ea este paradisul pe care Abigail (Katherine Waterston) îl găsește printre pământurile aspre și sterile ale comitatului Schoharie, din veacul al XIX-lea.
Detectăm o legătură vizibilă și imediată între fețele rumene, ca niște piersici, ale lui Abigail și Tallie. Încet-încet, se ițește o relație. Apar întâlnirile scurte, dar intime, de după-amiază, apoi cele de lângă foc devin mai lungi, ducând la îmbrățișări și săruturi furate, precum și la timpul petrecut în pădure, citindu-și poeme una celeilalte. Mai târziu, faptele lor iau o întorsătură și mai curajoasă, în ciuda suspiciunilor crescânde ale soților lor. Abia când Finney și Tallie dispar într-o zi, temerara Abigail pornește la drum pentru a-și găsi iubirea pierdută.
Performanța actoricească a Vanessei Kirby este seducătoare și plină de viață. O mare parte din peliculă se rezumă la modul în care „o Abgail”, cu maniere umile, se electrizează în prezența ei, în timp ce se îndrăgostește sălbatic. Da, Abigail este tristă și extrem de melancolică, adesea somnoroasă. Această femeie delicată, dar cu spiritul zdrobit, găsește – în sfârșit (deși pentru scurt timp) – dragostea mult-visată. Nu trebuie privită cu limitări sau într-o notă greșită, chiar dacă iubirea (condamnabilă) înflorește într-o eră patriarhală, în care intoleranța era la cote alarmante. Istoria de amor, legătura dintre Abigail și Tallie, devine o palpitantă aventură, pe care realizatoarea o susține fără ambiguitate.
În toată această tulburare emoțională, se simte, totuși, o limitare pur formală. Încorsetate la propriu, în ținute de epocă (care arată prea curat, având în vedere mediul aspru și rural), Katherine Waterston și Vanessa Kirby par departe de substanța emoțională. Muzica capricioasă (Daniel Blumberg) amplifică starea generală, plină de afectare.Atmosfera pastorală este întreținută și de imaginea semnată de André Chemetoff, a cărei atingere magică asupra exterioarelor vibrante (filmate în România) și a interioarelor confortabile (cu lumânări și cămine din cărămidă, încărcate de bușteni trosnind) a ieșit în evidență din primele secvențe.
Poveștile de dragoste atemporale se nasc adesea din teme repetitive, cum ar fi diferența de clasă, gâlceava familiilor și atracția interzisă. Există o suită de pelicule recente (Ammonite) despre legăturile romanțate dintre femei. Așadar, având în vedere prolificitatea, tot mai mare, a acestui subgen, poate că este util să remarcăm – în context – că The World to Come nu posedă nici sentimentul de eliberare feminină profund simțit în Portrait of a Lady on Fire a lui Céline Sciamma, dar nici povara socială descrisă în Ammonite.
Lumea acestui film este bizar de insulară și neclară, forțând publicul să completeze toate golurile despre greutățile cotidiene ale acestor femei dincolo de soții lor. Trebuie menționat faptul că, deși nu li s-au dat decât trăsături schematice, cei doi actori – Casey Affleck și Christopher Abbott – merită aprecieri pentru interpretările nuanțate. Destul de contorsionat pare și montajul care devoalează abia la finalul tragic intimitatea din dormitor, deși nu ar fi fost nimic în neregulă în a arăta scene de sex sincer între Abigail și Tallie pe tot parcursul filmului. Păstrarea lor pentru final lasă un fior minor și devalorizează întâlnirile marcate de respect reciproc, acele legături intelectuale și dorință, care ar fi trebuit să exprime „explorarea lirică a dorinței feminine dinn America secolului al XIX-lea”. Departe de tristețea sălbatică din Brokeback Mountain, dar cu un ton de intimitate puternică în care pasiunile profunde se simt ca un secret șoptit într-o strană a bisericii, The World to Come reflectă tandra reverență pentru cuvântul scris.
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Regia: Mona Fastvold
Scenariul: Ron Hansen și Jim Shepard după romanul The World to Come de Jim Shepard
Imaginea: André Chemetoff
Montajul: Dávid Jancsó
Muzica: Daniel Blumberg
Distribuția:
Katherine Waterston – Abigail
Vanessa Kirby – Tallie
Christopher Abbott – Finney
Casey Affleck – Dyer
Durata: 98 min.
Citiţi şi
Glorie și decadență – Napoleon
„Deşertăciunea deşertăciunii, totul este deşertăciune”- Oppenheimer
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
