O studentă de 24 de ani de la Universitatea Cornell din Statele Unite a fost numită în 1912 femeia al cărei trup se apropie cel mai mult de perfecţiune. Ziarul The New York Times i-a făcut un portret care cu greu ar fi „demn” de prima pagină astăzi, dar care a aruncat-o direct în brațele celebrităţii.
Elsie Scheel a fost numită cea mai cea dintre cele 400 de studente de la Cornell, ale căror dimensiuni au fost evaluate de medicul instituţiei. Acesta a concluzionat că proporţiile ei se apropie foarte mult de cele a statuii lui Venus din Milo – bust de 84,6 centimetri, talie de 76,2 şi şolduri de 101,6. După standardele de astăzi, la înălţimea de 170 de centimetri şi greutatea de 77 de kilograme, Elsie ar fi avut un Indice de Masă Corporală de 26,8 şi ar fi fost considerată uşor supraponderală.
Fata a devenit celebră după publicarea articolului. Şi asta pentru că o parte dintre cititori îi contestau „perfecţiunea”, în timp ce alţii voiau să afle cât mai multe despre ce face Elsie, ce mănâncă şi cum se menţine. Alte publicaţii ale vremii s-au grăbit să o pună la zid. „Această Venus din Milo cu braţe şi picioare arată de 90 de kilograme!” se scria pe prima pagină. „Am doar 77, mulţumesc”, le răspundea Elsie, care s-a dovedit a fi o femeie dintr-o bucată, sigură pe sine şi pasionată de automobile, care milita pentru dreptul de vot universal. Avea o sănătate de fier, făcea mişcare şi era amatoare de sporturi, mânca trei mese, dar nu zilnic, ci o dată la două zile, îi plăcea friptura de vită, dar nu şi dulciurile, cafeaua şi ceaiul, de care se atingea rareori. A declarat mai târziu că a fost de acord să apară în The New York Times pentru a da un exemplu de stil de viaţă sănătos tinerelor femei, nu pentru că ar fi ţinut morţiş să devină celebră.
Faima a urmărit-o totuşi o vreme. Oamenii o opreau pe stradă să o întrebe cât poartă la pantof, unii dintre ei o priveau îndelung, iar alte fete o ironizau în gura mare, întrebându-se dacă aşa arată perfecţiunea. Dar Elsie şi-a văzut în continuare de treabă. S-a mutat într-un oraş mai mic, unde s-a angajat ca asistentă medicală. Şi-a crescut copiii, a continuat să facă sport şi să conducă automobilul până la sfârşitul vieţii şi a murit la 91 de ani.
Se pare aşadar că mania de a arunca cu pietre în cele care sunt proclamate sau se auto-proclamă reprezentante de soi ale „speciei” e veche. Ne-am mai liniştit acum…
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Să lăsăm femeile frumoase bărbaților fără imaginație
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
