Se pare că butada „Stilul înseamnă să fii tu însuți.” îl definește pe Xavier Dolan. La doar 29 de ani, cineastul a realizat șapte filme, iar în mai puțin de un deceniu și-a inscripționat tinerețea în pelicule precum J’ai tué ma mère ( 2009) sau Juste la fin du monde (2016). E vorba despre o tinerețe eliberată de orice scrupule și de orice fel de bariere, inventând un anume tip de cinema, de o mare intensitate.
Așa se explică motivul pentru care cel de-al șaptelea lungmetraj al său – The Death and Life of John F. Donovan – devine un film încărcat de emoție, intim chiar. Bunăoară, la începutul anilor 2000, chiar înainte de a împlini 30 de ani, binecunoscutul om de televiziune John F. Donovan începe să corespondeze cu Rupert Turner, un tânăr (viitor) actor care locuiește cu mama lui, în Anglia. Însă, viața lor ia o întorsătură dramatică după ce prietenia lor prin corespondență este expusă în mod public, dându-i-se cele mai stânjenitoare și absurde conotații și făcând ca atât viața personală, cât și cariera lui Donovan să ajungă în cădere liberă.
Abia după zece ani, adevărul iese la iveală, când tânărul actor acceptă să povestească într-un interviu despre relația pe care a avut-o cu fostul său idol. Interviul, lansat de jurnalista Audrey Newhouse, dezvăluie detaliile din corespondența pe care Rubert a purtat-o cu John Donovan. Grație acestui tip de confesiune și datorită amintirilor lui Rupert, spectatorul are ocazia de-a intra în intimitatea lui Donovan, un tânăr însingurat, victimă a statutului de „idol” desprins din showbiz, nevoit să trăiască în minciună și printre aparențele care îl țineau departe de libertatea la care visa.
Povestea cinematografică se derulează în acel „du-te-vino” între Los Angeles și suburbiile londoneze, o istorie propusă spectatorului de Rupert printre multe flashbackuri. Acest copil – care a crescut departe de tatăl său și-a fost mereu marginalizat de camarazii lui de școală – își găsește refugiul individual în corespondența cu idolul său. Aparent, avem de-a face cu două individualități distincte, dar, de fapt, este vorba despre același tip de sensibilitate. The Death and Life of John F. Donovan se derulează în paralel în Statele Unite ale Americii și Anglia, dar centrul îl reprezintă Europa. Într-o cafenea din Praga, Rupert Turner întâlnește o jurnalistă trimisă de Times pentru a-i lua un interviu despre corespondența cu John F. Donovan.
Povestea lui Robert (adult – expresivul Ben Schnetzer) comprimă temporalitatea într-un soi de «prezent etern» ce reunește trecutul, prezentul și viitorul. Dacă primul plan al filmului este absorbit de moartea lui John F. Donovan, înseamnă că aici putem regăsi cheia pentru cel de pe urmă plan, acceptarea tragică a sensului nietzschenian – un „da” vieții. O astfel de bucurie afirmativă este o adeziune a devenirii. Acel „da” afirmă diferențele, pluralitatea și multiplică unghiurile de abordare. John F. Donovan nu și-a putut trăi viața, dar și-a jucat-o. Prins în capcana notorietății și-a conformismului impus de industria cinematografică din SUA, nu și-a asumat homosexualitatea și a renunțat la ceea ce era în realitate.
Citiţi şi Vânătoare… La curte – The favourite
Întrupat de Kit Harington, John F. Donovan pare străin de sine, doar pudoarea unor surâsuri ar putea explica anumite situații. Imobilitatea sa constituie o excepție de la ceea ce știm (în mod generic) că ar reprezenta o celebritate. Desigur, se obține – astfel – un efect dramatic, care accentuează aura personajului. Multiplele prim-planuri ale chipului și desele priviri ieșite din cadru reflectă poziția pe care i-o conferă regizorul acestui personaj. În fond, este vorba despre confidențele lui John, revelate de scrisori, care îi permit lui Rupert să fie el însuși. Chiar și în copilărie, hiperactivul Rupert (excepțională interpretarea lui Jacob Tremblay) le făcea față camarazilor săi și se detașa de restul celorlalți. Rupert este fascinat de modelul său – John F. Donovan – pe care îl admiră necondiționat. Este irezistibilă în justețea sa secvența în care își admiră idolul într-unul dintre episoadele serialului, iar totul se derulează sub privirea atentă a mamei.
În paralela celor două personaje se regăsesc situații similare: absența figurii paterne și raporturile conflictuale cu mama, plăcerea de a recita și descoperirea propriei sexualități. Regia păstrează coerența esteticii tânărului quebecoise. Legătura epistolară dintre Rupert și John F. Donovan reflectă o relație unică, sinceră, fondată pe același tip de sensibilitate, departe de orice formă de oportunism. Ca și în Tom à la ferme și Laurence anyways, regăsim dihotomia dintre spațiu și incluziune, dar și căldura, familia și spațiul excluderii, ploaia și relațiile sociale nepotrivite. Stilul vizual ne trimite la euforia (juvenilă) a clipurilor muzicale, la efemera cultură Vice sau la intimitatea personajelor (momentele sunt devoalate într-o manieră excesivă).
De asemenea, regăsim tematica din precedentele sale filme: Mommy și Juste la fin du monde – obsesia pentru rolul mamei și deziluzia vârstei adulte în raport cu mitul „copilăriei fericite”, violența deșirată în sânul așa-zisei familii, consecințele unei copilării văzute ca o permanentă luptă pentru afirmare a sinelui. Acest ultim motiv se articulează perfect în The Death and Life of John F. Donovan, îndeosebi forța și influența rolurilor-model. În această privință, devine interesantă opțiunea regizorală în ceea ce privește distribuția. Bunăoară, Dolan a încredințat rolurile principale unor actori precum Thandie Newton (Westworld) și Kit Harrington (Game of Thrones), două vedete ale canalului HBO și idoli ai „milenarilor”. Alături de aceștia, putem regăsi staruri ale cinematografiei contemporane, precum Susan Sarandon (sublimă în postura de mamă alcoolică, mai ales în ultimele scene), Natalie Portman și Kathy Bates, toate trei interpretând figuri maternale.
După astfel de experiență, am putea să ne întrebăm dacă n-ar fi timpul ca Dolan să evolueze către noi direcții cinematografice, spre noi orizonturi narative dispuse în culori împrospătate. Xavier Dolan își asumă tot ceea ce face, exact cum afirma unul dintre personajele filmului „The style is the man himself”. De o dezarmantă sinceritate, The Death and Life of John F. Donovan, deși înțesat de obsesii artistice, rămâne un film delicat, onest în ceea ce privește mărturia despre idolatrie și toxicitatea gloriei efemere.
Regia: Xavier Dolan
Scenariul: Xavier Dolan, Jacob Tierney
Imaginea: André Turpin
Decorurile: Henrich Boraros, John El Manahi, Pierre Perrault, James Price
Montajul: Xavier Dolan, Mathieu Denis
Muzica: Gabriel Yerad
Producători: Xavier Dolan, Nancy Grant, Lyse Lafontaine
Distribuția:
Kit Harington – John F. Donovan
Jacob Tremblay- Ruper Turner copil
Susan Sarandon – Grace Donovan
Natalie Portman – Sam Turner
Thandie Newton – Audrey Newhouse
Kathy Bates – Barbara Haggermaker
Chris Zylka – Will Jefford Jr.
Durata: 2h03
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Mumu – Amintiri dintr-o copilărie ‘agresată’
Nostalgia. Ce ne mai leagă când nimic nu ne mai leagă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
