Vorbeam în articolul precendent despre o schimbare de macaz în abordarea bolilor şi simptomelor noastre. De la erori cu origini străine către stări fireşti cu soluţii aflate în primul rând în mâinile noastre. De la inamici care trebuie combătuţi şi eliminaţi la aliaţi în procesul cunoaşterii de sine. Cu ce scop? Această nouă direcţie ne dezvăluie cum anume depunerea armelor de luptă cu boala ne pune faţă în faţă cu unul dintre cei mai de preţ însoţitori pe calea către binele nostru. Un bine total, care trece de suprafaţă şi se integrează fizic şi emoţional în viaţa de zi cu zi.
Însă
- Cum să abordăm simptomele ca aliaţi când atâta timp ele au fost tratate ca entităţi maligne, elemente disfuncţionale reparate (sau nu) cu bisturiul, seringa sau flaconul?
- Prin ce alte lentile să le privim când microscopul a spus parcă, tot ce era de spus?
- Avem o afecţiune, o diagnosticăm şi întreprindem cele necesare tratării până dispare. Ce încearcă să ne comunice, însă, boala?
- Dacă, dincolo de tratamentul fizic, viaţă noastră ar avea nevoie de alte schimbări pe care le trecem cu vederea, concentraţi fiind pe ceea ce credem că trebuie sau suntem obişnuiţi să facem?
Sisteme de avertizare şi purtători de mesaje
În noua paradigmă a sănătăţii, bolile şi simptomele sunt moduri prin care subconştientul ne transmite că ceva din ceea ce spunem, facem, simţim sau tolerăm nu ne este benefic. Ne arată cum ego-ul, această sumă de idei legate de cine suntem, ne conduce viaţa şi ne împiedică să fim ceea ce vrem să fim de fapt.
Specializată în metafizică şi lucrând cu mai mult de 15.000 de cazuri din 1982, Lise Bourbeau descrie într-una din cărţile sale, situaţia unei paciente care i s-a adresat pentru rezolvarea unei dureri puternice a braţului drept. Modul în care i-a chestionat problema include un set de întrebări a căror răspunsuri oferă indicii importante legate de cauzele afecţiunilor fiecăruia dintre noi:
- Ce te împiedică să faci această afecţiune? Ce anume nu poţi să faci din cauza durerii?
Pacienta putea spune orice: că nu poate scrie, că nu îşi poate ţine copilul în braţe, că nu poate găti sau orice altceva 
implică braţul drept. Răspunsul ei însă, a fost punctual: durerea o împiedică să joace tenis. Continuând să pună întrebări, Lise Bourbeau află că pacienta stabilise cu trei prietene să joace tenis în fiecare săptămână pentru a se relaxa. Între timp însă, hobby-ul se transformase într-o competiţie acerbă în care i se cerea seriozitate şi i se făceau reproşuri legate de stilul de joc şi de implicare. Ceea ce fusese intenţionat ca relaxare devenise un chin. Iar pentru că nu şi-a dat voie să înceteze sau măcar să îşi exprime nemulţumirea, corpul i-a blocat capacitatea de a continua să joace. Pentru a o proteja în fond, pentru că nu îi era benefic să continue în condiţiile respective. Iată deci, cum răspunsul la această întrebare relevă dorinţe blocate pe care nu îţi dai voie să le manifeşti.
- Cum te simţi în relaţie cu problema pe care o ai?
Pacienta simţea frustare, disconfort şi furie. Pentru că durerea era sâcâitoare şi nu îi mai permitea să joace tenis, stăile negative erau transferate de la motivul lor real (reproşurile şi seriozitatea exagerată) către durere. Astfel, aributele folosite pentru a descrie felul în care trăieşţi acum în corpul tău dă indicii valoroase legate de pesoana sau situaţia care au declanşat starea de ne-sănătate.
- Ce s-ar întâmpla dacă nu ai mai avea această afecţiune? Ce faci acum şi nu ai mai face dacă problema ar dispărea?
Iar răspunsurile care vin de aici relevă un aspect mai greu de digerat. De foarte multe ori, afecţiunile noastre ne aduc în mod subconştient, nişte câştiguri: m-am trezit cu febră şi nu pot merge la job, am făcut o alergie şi nu mai pot pleca în călătoria planificată, mă doare spatele şi nu mai pot sta la birou… vă sună cunoscut? Dacă ne-am asculta adevăratele nevoi şi ne-am permite exprimarea şi îndeplinirea lor, în foarte multe cazuri, corpul nu ne-ar mai forţa să o facem servindu-ne simptome sau chiar permanentizându-le. În cazul acestei paciente, era suficient să îşi schimbe atitudinea faţă de a juca tenis pentru a rezolva durerea de braţ şi a se bucura pe deplin de hobby-ul ei.
Iată, deci, cum boala sau o simplă afecţiune pot deveni experienţe pozitive dacă ne aşezăm tête–à-tête cu ele pentru a le asculta mesajele şi a conştientiza atitudinile care le-au declanşat. Desigur, asta nu înlocuieşte tratamentul fizic, ci lucrează împreună cu el, iar simpla chestionare nu asigură de una singură rezolvarea, vitală fiind punerea în practică a schimbărilor necesare.
Şi am experimentat că schimbările de macaz nu sunt întotdeauna confortabile. Am descoperit, însă, că de cele mai multe ori, merită efortul. Ieşirea de pe câmpul de luptă cu boala mi-a deschis calea către tărâmul unei noi înţelegeri de sine în raport cu viaţa de zi cu zi. M-a facut să-mi chestionez şi să-mi schimb o sumă de percepţii care nu mă mai serveau.
Rezultatul?
Nu am mai fost la medic de peste trei ani. Şi da, eram un client fidel inainte. Şi nu, nu trăiesc într-un mediu mai puţin poluat, nu am cel mai ordonat stil de viaţă şi nici nu mi-am schimbat codul genetic între timp.
Citiţi şi
Ce mâncăm pentru a ne controla greutatea
Testele genetice – soluția pentru o viață lungă într-o stare bună de sănătate
Cum să gătim și să mâncăm sănătos, chiar și dacă ne plac fripturile și grătarele
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
