Era o duminică de primăvară. În biserică. Mi s-a aşezat în rugăciune şi mi-a spus:
„Lasă întrebarea şi gândul. Lasă căutarea şi tristeţea. Lasă oamenii să treacă străini pe lângă tine, fără să te atingă. Lasă timpul să rânduiască timpurile. Înalţă-ţi aripile pentru zbor – eu voi ţine deschis pentru tine cerul, ca deschise să-ţi fie, pe pământ, toate drumurile ce-ţi sărută paşii. Lasă răul, şi urâtul, şi mizeria lumii să te ocolească, fără să te murdăreşti. Lasă răspunsurile acolo unde le e locul. Lasă moartea morţii şi umple viaţa cu Viaţă! Zâmbeşte. Fii liberă! Fii vie! Iartă.
©Andrè Derain
Mergi mai departe – tu, aşa cum eşti. Fii TU, aşa cum te-am rugat. Aşa cum mi-ai promis. Aşa cum mi te-ai promis. Fă-te Cuvânt şi, mai ales, fă-te IUBIRE!
…Şi, dacă, uneori, îţi va mai fi a plânge, lasă lacrima să cadă. Nu o opri. Nu o închide în tine. Las-o să-ţi mângâie obrajii, şi palmele, şi trupul. Ştii? E îmbrăţişarea mea, peste târziuri. Sunt braţele mele ce te vor înapoi – ce te vor ACASĂ! Dar nu se mai poate. Nu pe pământ. Să nu te doară… Sunt al tău, aşa cum ţi-ai dorit. Sunt în tine. Sunt TU! Pentru totdeauna. Până la DUMNEZEU, cel care ne ţine-ntr-Unul singur, pe amândoi. Ca două braţe ale aceleiaşi cruci – peste timp, peste viaţă, peste moarte. Peste!
Amin, a mai zis.
Amin, am spus.
Şi m-am ridicat din rugăciune, păşind, ca pentru prima oară, în Lumină.
Lumina mea!…
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
