Un fel de analiză psihologică, asta ca să fim nişte domni. Pe şleau, vom arăta cum un individ misogin şi prost, poate să demobilizeze şi să aducă la disperare o minunăţie de fată. Şi toate astea, în paradis.
Tema emisiunii canalului Discovery „Naked and afraid”, tradusă la noi „Test de supravieţuire în doi” (deşi pentru un român asta sună a căsnicie) este simplă şi ofertantă: un tip şi o tipă care nu se cunosc, se întâlnesc dezbrăcaţi pe o insulă pustie sau într-o junglă, cu misiunea de a supravieţui timp de 21 de zile, având la ei doar câte un obiect, la alegere din câteva. În debutul emisiunii cei doi ne sunt prezentaţi şi apoi urmează, timp de 50 de minute, supravieţuirea.
Ea: Corinne Kohlen
O bijuterie de fată. De ocupaţie nutriţionistă, condiţie fizică excelentă – face sporturi de alea gen aventură, cu mers agăţată cu mâinile de poduri suspendate, alergări prin pădure, dat cu caiacul pe râuri repezi de munte etc -, personalitate pozitivă, minunată. Tipa perfectă pentru orice bărbat cât de cât sportiv, pasionat de drumeţii, tabere, aventură. Veţi vedea în ce hal a adus-o în numai 13 zile un narcisist sinistru, un misogin pur-sânge, mustang american.
El: Chris Fischer
Ţăran coclit din America. Un misogin de manual. Ca aptitudini părea excelent pentru emisiunea respectivă. Mi-am frecat mâinile de satisfacţie când am văzut prezentarea, convins că ne va oferi un show interesant. Pescar de profesie, priceput la supravieţuire, altetic.
Candidatul perfect pentru o supravieţuire pe malul oceanului, pe o insuliţă aparţinând Republicii Dominicane. Un paradis.
Cei doi ajung pe insulă. Fac cunoştinţă, ea strălucea, el era plin de încredere. Au pornit spre malul oceanului, să caute loc potrivit să-şi facă un adăpost.
Din obiectele propuse de regizor, ea a vrut să ia amnar pentru aprins focul.
El a spus că nu-i nevoie, nu-i problemă cu focul. E specialist!
Au plecat. Şi dă-i în stânga, printre copacii de pe mal. Şi dă-i în dreapta, printre stânci, că poate găsesc vreo grotă pentru adăpost. Ideea lui!
A plimbat-o pe stâncile alea pe biata fată vreo patru ceasuri ca popa.
Ea, diplomată: deşi i se părea o prostie ce fac, se abţinea şi căuta să-i spună pe departe să facă focul, să nu consume energie aiurea, să înjghebe un adăpost că vine noaptea.
Nu-i problemă cu focul! Până nu şi-a făcut ţăranul coclit numărul nu s-a lăsat. În sfârşit, au început să facă adăpostul şi au lucrat la el până a venit noaptea. Se uită el în sus şi zice că nu-i problemă, nu o să plouă.
Peste două ore, măcel! Tunete şi fulgere, foc nu făcuseră. Că era prea simplu şi tipul a amânat mereu.
A doua zi, în loc să se apuce să caute mâncare, au bibilit tot la adăpost. Ea i-a spus să facă foc. El că nu-i problemă, face mai încolo.
Ce s-o mai lungim, zilele au trecut, ei ciuciulete în fiecare noapte, tot bibileau la adăposul ăla, de ziceai că vor să-l facă vilă, foc tot nu.
Ai fi zis că pescarul e în elemenul lui pe malul oceanului, eu am crezut că o să se şi îngraşe acolo, că o să fie un regal de emisiune, o să halească peşte, o să facă baie şi dragoste 21 de zile.
Aiurea! Au mâncat trei ciulini de mare, el a pus în apă o capcană, dar n-a intrat nimic. Ghinion, cică! O fi fost oceanul ăla prea mic, mă gândesc.
Hai să facă foc. Ţine tu de ici, că frec eu, zice ţăranul coclit. Au încercat în toate felurile, până la epuizare. Stai că ţin eu şi freacă tu! Nici aşa n-a mers. Au mai trecut nişte zile. Ea spunea, ceva, el nu era de acord. Cu nimic! El era supărat că ea pleacă după ce se certau. Voia să se certe parte-n parte.
„Doar n-o să mă intimideze pe mine una de 50 de kilograme!”, zice coclitul la un moment dat. Ăsta deja o cântărea pentru pumn, frate!
Păi dacă la el era pe kile, trebuia să fie cu Mike Tyson pe insulă, părerea mea.
Într-o zi, el a pus-o să ţină un lemn cât freacă el fusul, să scoată un tăciune. Fata nu putea, era prea slăbită. L-a şi gratulat, i-a spus că el e destul de puternic să se descurce singur, că ea nu poate, a recunoscut fata cu sinceritate că e stoarsă. El nimic. Neiertător.
„Să mă anunţi când o să poţi!”, zice, şi pleacă la plimbare.
S-a dus fata în tufe, a plâns, a spus că e la capătul puterilor, că renunţă. S-a dus la staff şi au luat-o de acolo. Era a 13 zi.
Ei, ce spuneţi că a urmat, doamnelor şi, mai ales, domnilor? Imediat ce a plecat fata plângând, s-a apucat animalul cu forţă şi furie să demonstreze că el se poate descurca FĂRĂ FEMEIE (cred că asta era şi ideea de la început prin subconştienul lui), a reuşit singur singurel să aprindă focul – exact cum l-a rugat ea, când era stoarsă de puteri -, i-a făcut focului şi acoperiş, să nu se stingă de la ploaie, a găsit imediat şi ditamai crabul, a decojit nişte miez de bambus şi a fiert cu crab, a mâncat supă de s-a spart şi a trăit ca boierul, explicând că numai ea a fost de vină că n-a mers relaţia.
Exact ca-n viaţă.
Guest post by Daniel
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
