Dumnezeu a făcut lumea în șase zile, iar în a șaptea și-a luat liber. Unii sunt de părere că s-a cam grăbit și treaba a ieșit de mântuială. Ar fi putut să se odihnească duminica și să reia lucrul de luni, să finiseze, să testeze – că doar era șef. N-a făcut-o, și uite așa ne-am ales cu săptămâna de șapte zile. Noi suntem cei creați întru chipul și asemănarea, nu întru totul identici – cam ca adidașii chinezești pe care scrie Adibas. Astfel că și copia săptămânii creației am interpretat-o în felul propriu.
Se zvonește că primele cuvinte ale lui Dumnezeu au fost „Să fie lumină”. Ele ar corespunde zilei de luni. Luni, pentru mulți, este ziua cea mai odioasă, care ar trebui pur și simplu scoasă din calendar. Lunea îți dorești cel mai puțin să se aprindă lumina, fiindcă dormitul suplimentar de care simți acută nevoie se execută mai lin pe întuneric. Nici vorbă de exuberanța primei zile a creației. Luni nu-ți vine să creezi nimic în afară de cafea sau, și mai bine, o Vineri seara. Ce-i drept, și Dumnezeu s-a oprit după șapte zile, și din ce știm probabil că e în vacanță continuă de atunci încoace, în vreme ce noi repetăm la infinit ciclul săptămânii, fără nicio speranță că treaba ni se va termina vreodată. Așadar, lumină, lumină, dar de pe la 12 după prânz, ca să ne revenim. Și, dacă se poate, lunea să fie zi scurtă, și să lucrăm așa, de pe la două până la șase. În definitiv, cât îți ia să aprinzi lumina? Că de creat, e creată deja.
Din ziua a doua Dumnezeu a început să se complice, fiindcă în ziua precedentă crease lumina, deci deodată avea zi și noapte. Neoficial, din ziua a doua a apărut programul de lucru. Era momentul să se facă loc și destinațiilor către serviciu. Așa că în a doua zi – marți, să-i spunem – Dumnezeu a separat apele, iar apele de sus au devenit cerul și cele de jos marea. Primele repere de orientare, după dezorientarea trezitului de luni dimineață.
În ziua a treia, miercuri, a scos la iveală uscatul din ocean și făcut să apară vegetația. Iată de ce miercurea e dedicată vegetarianismului (prima zi de post din săptămână) și, lucru mai puțin știut, o zi bună pentru a oferi flori soției. Mai ales dacă ea ține post – fiindcă regimul vegetarian are calitatea de a îmblânzi caracterele agresive.
Abia în ziua a patra – joi – Dumnezeu a creat Soarele și Luna, după care să ne dăm seama dacă e zi sau noapte. Aici lucrurile sunt puțin confuze, fiindcă lumina exista deja, și deodată ne întrebăm de unde venea. S-o luăm ca pe o chestiune de design interior, de estetică adăugată funcției. Oricum joia pare o zi bună pentru a visa sub clar de lună și a face planuri de weekend. Truditorul după chipul și asemănarea are deodată gânduri mai bune, a avut vreme să-și revină după șocul de luni, e aproape vineri, iar regimul din ziua trecută i-a mai reglat metabolismul. În relațiile publice, e o zi bună pentru trimiterea de comunicate de presă, la fel ca ziua precedentă.
În ziua a cincea Dumnezeu a populat apele și aerul, și așa au apărut „peștii cei mari”. Se vede treaba că peștii cei mici au avut de la început aceași soartă, de a fi complet ignorați de istorie până în momentul în care serveau drept mic dejun unui pește mare, despre care pomeneau toate publicațiile. În interpretarea Adibas, vinerea e o zi bună pentru pescuit și vânătoare de rațe, și de asemenea a doua zi de post, a dietei vegetariene dezlegate la pește. Pentru mulți oameni, vinerea este chiar mai plăcută decât sâmbăta sau duminica, fiindcă știu că a doua zi își permit să aibă migrene pentru că nu trebuie să meargă la serviciu. Ziua cu cel mai mare potențial ludic. Ziua dinainte ca lucrurile să ia o întorsătură neplăcută pentru aproape toate produsele anterioare ale creației.
Fiindcă, da, în ziua a șasea Dumnezeu a creat omul care, de la o vreme, a considerat că e firesc să-și ia liber sâmbăta, ziua inventării lui. Și așa a apărut week-endul prelungit. De altfel, dacă Dumnezeu a dat-o în bară pe alocuri pentru că s-a grăbit să termine totul în șase zile, cine eram noi să avem pretenția că facem mai mult? Așa că sâmbăta e o zi bună pentru îndeletnicirile omenești, cum ar fi mersul la hipermarket, fitness-ul și întâlnirile amoroase. Mai ales sâmbăta seara, mai ales într-o cârciumioară la șosea. Este momentul optim pentru a-ți umple cărucioarele de mici și cotlete, pentru că a doua zi e duminică și-ți permiți să bolești de pe urma exceselor alimentare. Aceeași situație și pentru cei care au exagerat la cârciumioara de la șosea.
Iar Duminică, Dumnezeu a stat, s-a odihnit și și-a admirat creația, de care s-a declarat foarte mulțumit, lucru pe care și-l repeta de altfel la sfârșitul fiecărei zile. Foarte importantă încrederea în tine. Și faptul că nu mai e nimeni prin jur care să facă pe criticul. Pentru oameni, duminica e o zi cam tristă, mai ales de la prânz încolo. Ei știu că a doua zi o iau de la capăt, iar durere de cap, iar lumină băgată cu forța în ochi, iar program, iar flori ca să-și împace nevasta. Unii sunt de părere că, dacă Dumnezeu era însurat, facerea lumii dura cel puțin triplu, dar construcția era mai puțin neglijentă și mai puțin marcată de auto-indulgență. Sau, după alții, nu mai era deloc, depinde câtă răbdare și dorință de conciliere dovedea Dumnezeu. Duminica este de asemenea și ziua în care oamenii se duc la vot, cu speranța că pot să schimbe ceva începând cu lunea care urmează; și ziua în care se duc la biserică, animați de aceeași speranță. Poate pentru că își imaginează că Dumnezeu a rămas lângă calculator după ce a construit lumea, asemenea unui gamer care nu se poate dezlipi de jocul lui de strategie. Dar acum, pe bune, unde e provocarea? Norocul lui Dumnezeu că e peste tot în același timp, fiindcă altfel din prima luni ar fi dispărut să construiască altă lume și n-am mai fi auzit de el. În fond are un job creativ prin excelență, nu-i unul care să tolereze rutina.
În orice caz, varianta Adibas a săptămânii creației nu urmează decât vag originalul. Nici sarcinile de îndeplinit nu sunt atât de dificile, dar parcă nici munca lui Dumnezeu nu a fost atât de sisifică. Imposibil să nu invidiezi necuvântătoarele care n-au auzit în viața lor de luni, credite și desfășurătoare. Așa că te răzbuni și tu cum poți, respectiv le gătești sâmbăta pe grătar. Să se învețe minte când le vine să mai trăiască din mila universului, ca hipioții.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
