Am privit cu toții încremeniți momentele dramatice cu prăbușirea lui Christian Eriksen pe teren și am admirat rapiditatea intervenției echipei medicale, profesionalismul și solidaritatea extraordinare ale jucătorilor și staff-urilor tehnice. Am putut vedea cu toții felul în care mediile civilizate au ales să protejeze intimitatea jucătorului bolnav, evitând să-l expună în acele momente critice și să reia faza prăbușirii lui. Am învățat astfel cum se respectă demnitatea ființei umane care suferă.
Sau poate că, din nou, nu am învățat nimic.
Azi dimineață, televiziunile pornografe și necrofile din România au prezentat știrea așa cum stiu ele: reluând în buclă momentul căderii lui Eriksen și zoomând până la pixelizare frântura din chipul lui tumefiat atâta cât a scăpat transmisiunii în direct. Nimic despre gesturile nobile ale coechipierilor, nimic despre solidaritate. Tot ce a contat a fost supraexpunerea crizei și a suferinței brute, repetat, până când ele devin pornografice și obscene.
Decuparea în acest fel a unui eveniment nu este întâmplătoare. Intenția acestor televiziuni nu este de a informa și cu atât mai puțin de a educa. Ideea nu a fost de a prezenta noblețea întrajutorării sau a altor calități care ne înalță ca umanitate, nici de a educa publicul spunând că priceperea și viteza de reacție salvează vieți. Nu, a fost aleasă deliberat “viața nudă”, viața expusă morții, vecinătatea morții și suferința extremă. A fost smuls din Eriksen doar momentul neputinței lui și a fost proiectată violent și repetat umbra morții, acel moment în care moartea foarte apropiată e obscenă ca într-un film porno unde zoom-ul ucide orice prezență a umanului, a fiorului, a pasiunii, a vieții înseși, pentru a insista pe mecanica unui gest mașinic sau pe un detaliu mortifer.
“Simon Kjær, căpitanul danezilor este cel care a intervenit primul atunci când Eriksen s-a prăbușit la pământ și l-a împiedicat pe acesta să-și înghită limba, apoi l-a pregătit pentru resuscitarea cardio-pulmonară. Imediat după ce medicii l-au preluat pe Eriksen, Kjær a venit cu ideea formării unui cerc protector. Tot Kjær este cel care s-a dus la soția lui Eriksen și i-a comunicat starea acestuia încercând s-o liniștească. A fi căpitan nu însemnă doar a purta banderola și asta ne-a dovedit-o Simon Kjær astăzi!” (sursa tikitaka.ro)
Aceste televiziuni, în care criza lui Eriksen este doar un fapt șocant printre alte morți, incendii și accidente, au abandonat definitiv (dacă au avut vreodată) preocuparea pentru informare și formare. Ele au înțeles că intimitatea din vecinătatea sexului și a morții e locul cel mai sensibil al ființei umane, locul în care demnitatea umană e cel mai dramatic pusă la încercare, dar care poate fi, exact în același timp, locul curiozității celei mai nerușinate și al lipsei de respect pentru celălalt. Iar acestă curiozitate nerușinată, captarea și înlănțuirea atenției cu orice preț, este cel mai important combustibil al ratingului unor medii care nu au nimic de oferit în afară de pornografie.
Un comentariu: “Aici (în Danemarca), nici nu s-a înțeles ce s-a întâmplat, totul s-a petrecut discret, s-a întrerupt meciul și era filmat de la distanță. Pe urmă au scris pe bandă ce se întâmplă și s-a așteptat în liniște reluarea meciului. Așa sunt în general toate știrile – transmise cu un ton neutru și care nu încurajează exagerările și “inflamarea situației”. România e foarte departe de așa ceva, din păcate.”
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
