Team-building. Ador conceptul. Distracție cu colegii de serviciu. Socializare live, nu doar online. Să simți că lucrezi, totuși, cu oameni adevărați, nu cu niște roboți sau identități virtuale. Așa că nu mi-am ascuns entuziasmul când s-a anunțat că în weekendul viitorul firma organizează un team-building. Doar noi, colegii, fără soți, soții, iubiți, iubite… De fapt, nimeni nu și-a ascuns entuziasmul, mai cu seamă cei despre care zvonuri nu tocmai ortodoxe țopăiau vesele în toate direcțiile.
Am plecat cu noaptea în cap, o noapte geroasă și uscată, cu mașinile firmei, burdușite de oameni, bagaje și cafea la termos. Văzându-ne unii pe alții în ipostaze atât de informale, dincolo de perimetrele strâmte ale birourilor, limbile au căpătat dezlegare completă, iar micile bârfe de birou de până acum păreau memo-uri oficiale față de turnura pe care o luaseră discuțiile.
Adulții, dacă sunt puși în băncile școlii, încep să se comporte ca niște copii, chiar dacă sunt acolo pentru o simplă ședință cu părinții, iar dacă sunt aduși „la distracție”, se comportă ca niște adolescenți cu hormonii surescitați. Așa că cele trei zile puse de firmă la bătaie spre o mai bună cunoaștere reciprocă (poate chiar prea bună) au fost folosite la maxim. O întreagă încrengătură de conexiuni și relații, de cauzalități greu de imaginat au ieșit lejer la suprafață, doar pentru că schimbasem locul, atmosfera și rolurile.
Rezum din programul acțiunii:
– Până am ajuns la destinație – o stațiune de munte nu foarte îndepărtată – aflasem mult mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată că aș putea ști despre taciturnul de la finanțe (jucător înrăit de poker) sau înțepata de la resurse umane (amanta directorului de marketing).
– Doi dintre colegii pe care toată lumea îi credea burlaci și cu care era la ordinea zilei flirtul (și nu numai) s-au dovedit a fi însurați și para însurați, cu câte doi, respectiv trei copii pe-acasă.
– Secretara firmei a amenințat cu demisia, a aflat că asistenta directă a șefului face niște cursuri de perfecționare pe banii firmei, în timp ce ea vine cu îndulcitorul pentru cafeaua șefului de acasă.
– Niște colege s-au încuiat în baie (nu ca să fumeze), în noapte petrecerii, și au fost scoase cu greu de acolo, după ce au reușit să spargă două lavoare, încă nu se știe sigur cum, doar se bănuiește – subiect garantat de discuții pentru următoarele luni, în pauza de cafea.
– Singurul meu subaltern și-a pus poalele în cap și mi-a declarat amor etern. A spus că e dispus să mă primească cu tot cu familie, unde-s mulți, puterea crește, chiar și pat (și el s-a învârtit de un transfer la alt departament).
– Au ieșit la iveală aventurile despre care se bănuia câte ceva, dar și cele despre care nimeni nu-și putea imagina vreodată că s-ar fi putut întâmpla. Mai grav a fost că s-a aflat și locul desfășurării lor, dar și motivele pentru care mai mereu trebuiau achiziționate instalații sanitare noi la sediul firmei. Nu te pui cu pasiunea motivată de ședințe și planificări trimestriale!!
În concluzie, ne-am întors foarte apropiați.
Unii turbați de furie, alții acoperiți de rușine și umiliți, unii șocați de revelarea adevărului, alții blocați de cumulul de informații primite. Însă toți, în unanimitate, am ajuns la aceeași sănătoasă concluzie: team-building, never again!
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Părinți reglați emoțional, copii alfabetizați emoțional
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
