Te scoli și-n dimineața asta, ca în oricare alta. E duminică, e decembrie. Iarnă. Ești la o cabană, pe munte. Vremea e frumoasă și te așteaptă o zi plină. Traseul ales nu este unul marcat, dar, ca iubitor al munților de când te știi – iubitor și cunoscător – asta nu te sperie. Ai mai fost pe aici și altădată, în alte anotimpuri sau poate chiar în alte ierni. Aerul tare al înălțimilor e singura ta reală sursă de oxigen. Nu, nu de oxigen, de viață.
Te scoli și-n dimineața asta, ca în oricare alta. Ai o excursie în față și apoi, întoarcerea la București. Mâine e luni, trebuie să fii devreme la serviciu. Ai multe proiecte în derulare. În plus, trebuie să rezolvi diverse și să stabilești cu iubita ta rămasă acasă – ei nu-i plac drumețiile pe munte – ce veți face de sărbători. Ați schițat deja câteva planuri, rămâne doar să vă decideți. Dar mai e timp… Așa i-ai spus când ai plecat vineri. Ai sărutat-o fugitiv, din vârful buzelor. Nu te-ai uitat mai mult de o secundă la ea. În fond, nu aveai de gând să lipești decât trei zile. Nici ea nu te-a îmbrățișat mai strâns, nici ea nu te-a sărutat cu patimă, nici ea nu te-a privit până în adâncul ochilor, nici ea…
Te scoli și-n dimineața asta, ca în oricare alta. Oare la ce te gândești? Oare ce simți? O dimineață ca oricare alta, una din care timpul se scurge, ca mereu, secundă după secundă, minut după minut, oră după oră…
Da, una ca oricare alta ai crezut și tu, și iubita ta de acasă, și părinții tăi și noi toți. Și, ce să vezi?, pentru unii chiar așa a fost. Dar nu și pentru tine. Nu… Pentru tine s-a dovedit a fi nu o dimineață ca oricare alta, ci acea dimineață… Ultima! Ultima dimineață din viața ta. Ai pornit pe munte și nu te-ai mai întors, căci, lacom și posesiv, muntele a decis că te vrea doar al lui, pentru toată eternitatea, fără să te mai împartă cu viața. Muntele, pe care atât de mult l-ai iubit, te-a ucis. Ai pornit în călătoria fără de sfârșit și nu ai știut. Ai luat cu tine adevărul ultimelor clipe. O mișcare greșită, avalanșa, zăpada, sufocarea, moartea… Le-ai luat în tăcerea cea de pe urmă și pentru tine nu a mai fost de atunci nici dimineață și nici seară, nici zi și nici noapte, nici viață și nici moarte…
Te scoli și-n dimineața asta, ca în oricare alta, și nimeni nu știe, nu simte, că este ultima din scurta ta viață. Te odihnește în pace…
Guest post by Ana I.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
