Chiar dacă tu nu mă crezi. În felul meu, te iubesc. Da, în felul meu parşiv, te iubesc. Ce să fac dacă ai aflat, prin iscoade, că te înşelam? Nu era mai bine să nu afli?
Eu, să-ţi spun drept, nu te înşelam pen’că nu te iubeam. Te iubeam, dar eram curios. Aveam o curiozitate din aia cu bale. Nu ţi-a spus mămică’ta că unii suntem porci?
Cu prima amantă îmi scriam bileţele. Ne simţeam şcolari ştrengari. Parcă am întinerit vreo cinci ani în timpul ăla. Ahhh, Doamne, cine te-a pus să cauţi în buzunarul ăla chiar atunci!? Ai dat totul în vileag şi a ieşit mare tămbălău. Răutăcioasă ai fost cu mine, dar eu te iubesc.
Cu următoarea îmi scriam sms-uri. Şi acolo te-ai băgat, erai de-acum expertă. Nici în ziua de azi nu-mi dau seama cum le miroseai aşa de precis.
Ştii ce vinovat mă simţeam când îmi scriai mesaj că s-a răcit friptura? Ce mai tura-vura, eram praf. Băieţii trăgeau de mine: “Unde pleci, man? Ţi-e frică de scorpie?”. Dacă plecam, nu eram privit ca un tăntălău? Plus că îmi cădea self-esteem-ul la pământ. Ştii că n-am fost niciodată pămpălău. Ţi-ar fi plăcut un pămpălău?
Recunoaşte, fată, că te-am învăţat să fii tare. Te-am ţinut în suspans, alături de mine, 21 de ani, ai fost ca într-un montagne russe. Adrenalină, fetiţo, viaţă adevărată, ce naiba!? Urcam ţinându-ne de mână şi, în cădere, plecam de lângă tine. Tu zbierai cu părul vâlvoi ţinându-te cu mâinile de scaun. Ei, na! Dacă-ţi era frică şi ai probleme cu inima, de ce te-ai urcat? Ce credeai că te aşteaptă? Linişte şi pace?
©Silvia Lareo Vazquez
Da, eu sunt un om de acţiune, dar te-am păstrat mereu aproape că eşti fată de casă, crescută cu frică de Dumnezeu. Recunosc, ai fost colacul meu de salvare, la vreme de cumpănă. Uite ce declaraţie faină mi-a ieşit. Nu le am cu vorbele şi ştiu că ai tânjit după vorbe bune, eu nu umblu cu vrăjeli, doar ştii.
Timpul a cam trecut. Am trecut şi eu de 40, acuş treci şi tu, copiii sunt mari, căsuţa e gata. Hai, cele rele să se spele, cele bune să se’adune!
Cum? “Lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba?” Ţi-am zis că mă enervezi cu proverbele tale băbeşti.
Ia, zi-mi acuma repejor, ce mâncăm la cină?
Te iubesc, proasto!
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
