Ca să ştii. Şi, mult mai curios, te-am iubit dintru-nceput. Pe urmă, am început să-ncep. Fără miză. Prieten nou, prieten bun, prieten cap-de-prag, sus, jos, lateral, prieten învechit în zile bune.
O fi vreo nedumerire pe care nu ţi-am pocnit-o-n moalele inimii şi-n tăriile capului? Poate numai dac-am uitat-o. Şi cum nu uit nimic… Apoi, toate spusele pe care nu le-aş întoarce vreodată. Că şi-aşa sunt în fiece secundă mai nouă decât pot suporta. La ce bun să mă inaugurez în faţa ta?
Prea mă ştii. Iar asta fiindcă nu cunosc să umblu altfel decât ecorşeu. Dar nu te-ncurci tu-n ligamente şi-n tendoane. Pielea-i pentru reflexie. Nu ziua. Furiile sunt ferme, ca ţâţele lui Venus. Aia cu mâna ruptă.
În rest, învăţ încet. Temeinic. Mereu mi-a plăcut şcoala. Şi studiez în felul meu bizar, cu insurgenţă şi obedienţă. Păi, dacă nu ţi-a crescut spaimă-n tălpi şi n-ai fugit mâncând pământuri fiindcă te iubesc, crezi c-ai să poţi, acum, c-am desfăcut ochi noi unul în altul, iubitul meu prieten, să mă laşi dracului să mă şi-ndrăgostesc de tine, da’ rău de tot?
Pe Ana o găsiți aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
