Ieri m-ai întrebat de ce te iubesc. Mi-au trecut prin minte râurile, munţii şi începuturile Pământului. Ţi-am răspuns cu o sărutare, sub cerul plin de stele vii.
Astăzi m-am pomenit întrebându-mă acelaşi lucru: de ce te iubesc?
Mi-a trecut prin minte că te iubesc pentru că eşti, dar mi-am dat imediat seama că te-aş iubi şi dacă n-ai mai fi, te-aş iubi oricum.
Că te iubesc pentru că îmi înţelegi vorbele şi tăcerile, spusele şi nespusele, dar te-aş iubi şi dacă n-ai înţelege nimic.
Că te iubesc pentru că vrei sa ai totul şi să împarţi acel tot cu mine, dar te-aş iubi şi dacă n-ai avea nimic.
Că te iubesc pentru că iubeşti animalele şi înţelegi oamenii, dar te-aş iubi şi dacă n-ai iubi pe nimeni şi nimic, pentru că te-aş iubi eu pe tine şi asta ar fi suficient.
Că te iubesc pentru că eşti cel mai puternic, dar că te iubesc mai ales când îţi dai voie să fii vulnerabil.
Că te iubesc pentru că aşa mi-e scris în stele, dar te-aş iubi chiar dacă n-ar fi scris nicăieri şi aş scrie eu iubirea noastră, în Cartea vieţilor noastre, cu litere de sânge.
Că te iubesc pentru că vreau şi pentru că pot, dar te-aş iubi chiar dacă n-aş (mai) vrea, pentru că tu mi-ai arătat că pot, şi acum nu mai ştiu cum să nu mai pot.
Că te iubesc pentru că mă iubeşti (deşi Liviu Rebreanu a spus că ăsta e un schimb, dar nu e iubire), chiar când eu nici nu mă mai suport, dar mi-am dat imediat seama că te-aş iubi chiar dacă tu nu m-ai (mai) iubi, şi nu m-ai mai suporta.
M-am oprit din căutat când mi-am dat seama că ăsta e un duel al inimii cu mintea în care, pentru orice argument raţional, inima găseşte un contraargument. Apoi se anulează reciproc. Şi rezultă că te iubesc degeaba. Că te iubesc fără motiv. Şi că nu am nevoie de motiv să te iubesc, că nu avem nevoie de motive în iubire, avem nevoie de iubire şi atât. Dacă mă vei întreba de ce avem nevoie de iubire, îţi voi răspunde: degeaba.
Guest post by Flavia Mihaela Alexe
Citiţi şi
Da, dragostea este un accident!
Parthenope sau iubirea ca act necesar de supraviețuire
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
