Am greșit crezând că pot juca la nesfârșit un rol pe care nu am dorit să mi-l asum de la început, cel de soție, rezultat în urma unei convenții verbale, de amorul artei.
Am greșit crezând că pot ajunge să iubesc un om care, din prea multă iubire… aruncată colateral, ar fi făcut orice pentru bunul mers al lucrurilor, ceva de genul – „poate poți să avortezi și tu?”. Exemplul de tată perfect care se pretinde a fi acum.
Am greșit închizând ochii la prea multe lacrimi, țipete, injurii nefondate.
Am greșit încercând să fiu o mamă dementă care lucra zi lumină pentru copilul ei, nu am făcut decât să îmi facilitez limitarea la drepturi.
Am greșit crezând că, dacă îi voi oferi ei mai mult decât pe mine însămi, va fi mai fericită.
Am greșit când alergam noaptea singură pe străzi, de teama de a nu fi pocnită din nou, pentru că îmi permisesem să nu mă simt „perfect” pe facebook, cu un rânjet tâmp, în colțul gurii, lângă cel care îmi distrugea liniștea în fiecare zi.
Am greșit riscându-mi meseria doar pentru a nu-i alimenta nervii și gelozia.
Am greșit când băteam cuie în ușă pentru ca să nu plece, doar pentru că șantajul emoțional la adresa copilului era cea mai la îndemână unealtă. „Vino să te pup… de mâine nu mai ai tată!”
Am greșit ascultând societatea care urla înverșunată că un copil nu poate crește fără tată. Mă întreb unde e societatea care mă blama, acum, când crește fără mamă? Unde e societatea când îți prinzi copilul în brațe și îi șoptești că, dacă i se face dor de tine, să își ducă mâna la inimă și să asculte bătăile pentru că bat la unison cu ale tale? Unde e societatea când copilul e timorat și îmi șoptește „te iubesc, dar să nu mă audă tati, că se supără”.
Despre ce legi vorbim? Despre aia în care o convenție făcuta de comun acord, de ochii lumii, pentru a crește un copil, s-a transformat peste noapte într-o mare poveste de dragoste, cu el eroul suferind în prim plan și eu cea care îmi bat joc de o căsnicie în care mă șantaja emoțional cu custodia copilului la fiecare întrevedere cu notarul?
Vorbim despre o căsnicie care nu a avut loc și despre niște drepturi ale unui om care suferă în brațele alteia, pentru care eu sunt curva aia nenorocită care și-a abandonat copilul.
Mai nou, vorbim despre cum m-a prins el deasupra sau dedesubtul unuia… bine că nu în lateral.
Câtă vreme pot face sex pe whatsapp sau facebook, cauza nu e pierdută…
Dar zău, mai că i-aș trage-o lui acum, direct în suflet. Hard și din toate pozițiile.
Decor de toamnă cu amor ghebos. Sec.
Guest post by R.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
