„Te-am analizat. Ești la fel. Ok, scrii, so what? Nu ține de foame.” – așa mi-ai spus ieri.
Ai dreptate, nu ține de foame, ține de suflet. E o diferență. Mi-e teamă că nu o să înțelegi asta vreodată. Și nici nu cred c-ai reuși pe deplin. Te iubesc, dar nu pot cu tine. Și știi asta. Exact în momentul în care simțeam că mă pot regăsi, te-ai uitat peste umăr să vezi ce fac, iar eu te-am văzut. Și de-aici, furtuna!
Mi-am aruncat orgoliul la gunoi, mi-am călcat în picioare mândria, feminitatea mi-am lăsat-o la vedere, am acceptat lucruri pe care nicio femeie în locul meu nu le-ar fi acceptat, iar onestitatea… onestitatea a rămas intactă, ca de obicei. Furtuna asta m-a luat prin surprindere, deși o anticipam cândva. Îmi ești otravă și antidot în același timp. Însă ultima oară, otrava ta mi-a fost fatală. M-a sleit de puteri fizice și psihice. Am tot căutat antidotul, dar nu l-am mai putut găsi. Cred că îl dăduseși altcuiva. Și da, așa e! Redevenisem „la fel”. Pentru că nu pot să cresc lângă tine. Nu o lua în nume de rău. Așa sunt! Mi-aș dori să înfrunt totul la brațul tău, dar știi bine că lângă tine sunt copil, lângă tine mă descarc, lângă tine sunt vulnerabilă. Însă un lucru te rog: dă-mi spațiu să fiu puternică, privește-mă fără să știu, de la distanță. Iar atunci îmi va fi bine. Și ție îți va fi…
Guest post by Lexa Hristov
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Pentru toate femeile care se apropie de 50 de ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
