Țin să precizez din start că n-am intenția să despic vreun fir în patru. Ba chiar, ca reprezentant al regnului masculin, nu mă pot lăuda cu o abilitate în folosirea termenilor din titlu. Mai degrabă posed (iar asta pot s-o spun din remarcile feminine cu care am fost gratulat de-a lungul timpului) o mare doză de superficialitate, care transpare uneori și în exprimare. Nu e vorba de indiferență, cum probabil că las impresia din moment ce primesc amintitele gratulări, dar când mă las furat de sensul unei exprimări și caut o soluție sau un fir logic al evenimentelor, se-ntâmplă să nu descriu contextul în cele mai precise cuvinte. Mi se întâmplă, recunosc cu rușine, să gândesc în timp ce vorbesc, nu înainte. Drept pentru încă, mai rămân surprins de frazeologia feminină.
Spun încă, pentru că-mi amintesc precis momentul din trecut când, într-o pauză a descifrării marilor mistere, am început să realizez – mirat – că limbajul feminin ascunde un cod. Că nu ar fi doar o simplă formă de comunicare, precum îl considerăm noi, muritorii de gen masculin. Că există formule aparent banale care maschează și-n același timp, devoalează anumite stări sufletești ale partenerei, asta mai știm și noi, sau dacă nu știm, învățăm, mai repede sau mai târziu – pentru că asta ține de abilitățile sociale ale fiecăruia. Despre ce se amestecă în toată terminologia legată de amor, avem uneori vaga senzație că suntem depășiți – ni se pare că în jurul nostru se țese o conspirație planetară. Și că toate cuvintele și poveștile derivate au un singur scop: acela de a ne ține în plasa lor pentru a fi, în cele din urmă, devorați.
Într-o astfel de zi din trecutul meu, sau poate într-o carte, am auzit genul de propoziție care m-a pus pe gânduri, datorită distincției (aparent insesizabile) de termeni: te iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostită de tine. Ok, contextul era clar, știam (sau simțeam) despre ce este vorba. Dar termenii? Adică iubire și îndrăgosteală, nu-i folosim pentru aceleași sentimente? Doar ei, cei doi, fac parte din arsenalul nostru de cucerire, sau cel puțin așa aveam impresia. Când s-a întâmplat asta, am fost expropriați fără a ne da seama? Te iubesc – le spunem femeilor atunci când. Simt că mă îndrăgostesc și eu – răspunde câte o ea, iar el traduce I love you too. Ok, rând pe rând, câte un el va depista că există totuși o diferență, și va divulga secretul și altuia, care-l va da mai departe și-ncet încet, o să ne lămurim toată suflarea masculină cum devine treaba cu îndrăgosteala.
Ce ne facem însă cu provocările mai recente, ale vârstei de mijloc? Dacă prima formulare poate să apară în faza de platou a unei relații, când femeia își dorește să simtă fiorul începuturilor, chiar dacă el, alesul, pare să se fi plafonat, iar mărturisirea ei sună mai mult a provocare – pe care majoritatea o ratează, oricât de străvezie ar părea – reversul formulării ne prinde complet nepregătiți. Îmi doresc să simt că sunt iubită cu adevărat, recunoaște femeia la maturitate. Îndrăgostirea e ceva tot mai rar, constatăm de cealaltă parte.
O nu, nu de-ndrăgostire era vorba, apare iar distincția în termeni. Mă pot îndrăgosti de cineva (tot mai ușor, pentru că am învățat să-i ignor bărbatului punctele slabe – sau tot mai greu, pentru că am învățat ce anume îmi place la el, și acum știu ce pretenții trebuie să am; de la caz la caz), dar ce-mi doresc acum e să trăiesc marea Iubire. Pentru care mă simt pregătită, cu adevărat. Ăăă daaa, ne traduce și nouă, masculilor, cineva? Acum s-ar părea că trecem rapid peste partea cu îndrăgosteala, dar ce urmează e pe bune, sărim direct în abis? Nevoia de iubire se naște dintr-un anumit tip de relație cu sine și de împăcare cu restul lumii la care poate ajunge – sau nu – o femeie. Formula vreau să iubesc sau să fiu iubită, problema nu e să mă-ndrăgostesc, include un întreg set de așteptări. Ești pregătită să accepți tot acel sistem de cutume pe care în adolescență îl dezavuai sau de care, după o primă ruptură, te declarai oripilată: familie, mamă-soacră, șamd. Nu că acum ți-ai fi schimbat opiniile – ești tot tu – dar nu ți se mai par atât de importante pentru că ai descoperit – evrika! – ce așteptări ai de la viitor.
Cu cât rolul social unei persoane este mai puțin definit în cadrul unui sistem social, cu atât mai mult va simți nevoia pentru a se realiza pe plan personal – consideră psihologii mai nou, desenând o piramidă a nevoilor inversată. Cine să aprecieze femeia realizată profesional, impecabilă ca apariție? Și nu vorbim despre ce se întâmplă aici, pe Catchy, vorbim de regnul masculin, de Tarzani, fiii junglei. Câți vedem aceste fructe pârguite – și cine mai stă să le culeagă acum, când vine vara – acum și nu mai târziu, când poate va fi prea târziu? Bărbații sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus, cum suntem intoxicați de literatura de consum? Nu, nu e vorba de comunicare aici. Suntem de pe aceeași planetă. Folosim același limbaj. Este vorba de o simplă distincție de termeni: tu și el. Sau el și tu.
Pe Marius îl găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Despre farmecul burghez al discreției
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
