Închide ochii și hai, să ne întoarcem în timp, în noaptea asta. În vremea când lucrurile petrecute încă nu s-au petrecut, iar viitorul era alb, nescris, în vremea când luam deciziile care ne-au adus astăzi unde suntem, în vremea drumului nebătătorit.
Ce-ai alege acum, dacă ne-am întoarce „atunci”? Cum am fi noi, eu și tu, dacă am fi mers pe alt drum? poate, pe …același? hai să facem asta, hai să ne păcălim, măcar pentru o noapte, că nimic din ce s-a întâmplat, nu s-a întâmplat, că viața a stat în loc, că Pământul s-a oprit din rotație, măcar în noaptea asta.
”Mâine” îmi pare atât de departe. ”Mâine” încă nu există acum. Acum existăm noi. Și noaptea asta. Și dorința. O unică și irepetabilă dorință, care, pentru unicitatea ei, va plăti prețul neîmplinirii. Dar de asta ne vom da seama mâine. În seara asta, haide doar să fim! tu și eu și noaptea asta. Să fim ce nu am fost atunci. Se zice că nu regreți ce ai făcut, ci ceea ce nu ai făcut! Eu nu vreau să am regrete! E atât de greu să trăiești cu ele, sau poate, lor le-o fi greu să trăiască alături de oameni…nu știu.
©Bill Brandt
Fă abstracție de tot și de toți din jur. Suntem doar noi în noaptea asta și doar noaptea asta o avem. O singură noapte într-o viață. Ce vom face cu ea, ce va face ea cu noi?
Sunt beată puțin. Pentru că doar așa am curaj să-ți spun sau să ascult. Te gândești vreodată ”cum ar fi fost dacă”…? ”Dacă” orice! Dacă nu ai fi plecat, dacă te-ai fi întors mai devreme, dacă m-ai fi luat cu tine, dacă noaptea aia ar fi fost altfel decât a fost…, dacă… , dacă…
Mâine ne vom trezi și din beție și din vis, dar azi, te rog, eu, hai să trăim visul. Vom avea o viață întreagă să visăm că trăim, dar azi, te rog, să trăim ce visăm! Doar în noaptea asta. Să facem o plimbare în noapte, ca în filmul ăla! (care-mi place mie atât de mult și pe care îl ador, și-mi închipui că e filmul vieții noastre). Hai, să-l trăim în noaptea asta!
Când se vor vărsa zorii, vom fi alți oameni! Oamenii mari, adulții, care au de făcut lucruri, de plătit facturi, de respectat promisiuni, de luat și asumat decizii. De mers înainte pe un drum nesigur.
Dar în noaptea asta, hai să ne întoarcem în timp, hai să fim copiii ăia naivi, hai să trăim ce am visat! Ia-mă de mână, ia-mă de suflet și du-mă departe de locurile astea care mă sufocă, de oamenii ăștia care mă obosesc, du-mă undeva unde să fim numai noi, doar noi, nimic mai mult. În noaptea asta. Noaptea plimbării în trecutul cel neterminat , în trecutul cel nefăcut, în trecutul ce ar fi putut făuri un viitor comun, al nostru, în trecutul cel fără de întoarcere, în trecutul fără de prezent. Îți amintești trecutul? Îți amintești de noi?
Mai desfă o sticlă de vin. În seara asta vreau să beau. Și să visez. Și vreau să mergi cu mine. Descalță-te. Dezbracă-te. Vreau să ne plimbăm pe plajă în picioarele goale, să mă înțep în scoici și să mă doară, ca să știu că e real. Vreau să ne plimbăm goi, ca-n grădina Edenului, să mi se facă frig și să tremur (de frig, de dor?) ca să știu că e real. Apoi să pășim în mare în sufletul gol, fără remușcări sau regrete. E aceeași mare ca… ”atunci”. Ea nu a îmbătrânit deloc, nu s-a schimbat, nu a plecat. Ea a fost mereu acolo. Și este și acum. Așa cum nu am știut, putut sau vrut, noi să fim. Noi suntem doar în seara asta. În rest am fost fugari. Rătăciți. Pierduți.
Guest post by Mihaela Balaban
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
