Fanele Sex and The City îşi amintesc cu siguranţă de episodul în care Harry lăsa plicurile de ceai peste tot, în loc să le arunce la gunoi, ori umbla gol puşcă prin casă. Charlotte, deşi îl iubea pe Harry, da?, nu mai suportă şi… îi spune! Noi facem la fel?
Oh, da! Ştim prea bine cât de rău ne pot enerva cu micile lor obiceiuri nesuferite! Şi reclamele Dedeman au prezentat amuzant-ironic-împăciutor doar pe cele care puteau fi afişate în public :). Oricum, mi s-a părut o găselniţă eficientă de marketing, pentru că a mizat tocmai pe ecoul acestora în mintea noastră. Nu noi suntem cele puse tot timpul pe schimbat…?
Adevărul este că, atunci când luăm hotărârea să ne mutăm cu alesul, nu ne dorim să schimbăm nimic şi nu ne anticipăm iritarea pe care ne-ar pricinui-o obişnuinţele lui mai vechi. Ba, ciudat, la început, Dumnezeu ştie de ce, dar mai sigur pentru că dragostea cică e oarbă, săraca, unele dintre acestea ni se par chiar simpatice şi ne fac să ne simţim… utile.
Ei îşi lasă ciorapii, chiloţii, tricourile, cămăşile purtate, pe unde se nimereşte, mai puţin în coşul de rufe sau în maşina de spălat? Here we are! Le strângem, bodogăning, eventual, doar pe dinăuntru. Ei pun cutiile sau sticlele goale la loc în frigider, dar nu şi mâncarea care s-ar putea strica? Hop, grijulii, noi suntem acolo, pentru a reinstala ordinea sau pentru a ne salva munca ori bugetul. Trântim discret, dar tăcem mâlc.
Şi toate acestea ajung într-o bună zi să ne umple paharul. Atunci, pentru ei, din senin, ne ieşim din pepeni şi îi lăsăm mască. Păi, de unde naiba să ştie ce ne supără, dacă noi ne camuflăm nemulţumirea, din motive dintre cele mai greu de înţeles, în loc să prevenim inteligent crize domestice ce au cauze surprinzător de uşor de eliminat?
Situaţie: nu stinge niciodată lumina în dormitor când se bagă în pat, după tine.
Varianta neinspirată: voce iritată, ton ascuţit “Ai putea, te rog frumos (ironic), pentru a mia oară (accentuat), să stingi lumina înainte să vii în pat? Chiar nu-ţi intră odată chestia asta în cap?” Ştii ce urmează, nu? Eventual o ceartă, dar nicio schimbare. Tot tu te vei trezi şi te vei duce, cu somnul sărit cât colo, să stingi lumina. Cu tot umorul pe care încă îl mai ai, sigur nu vrei să ajungi, ca în reclamele Dedeman, să schimbi măcar locul comutatorului, dacă nu-l poţi schimba pe el. 🙂 Deci…
Încearcă asta: zâmbet (hai, că nu doare!) şi voce sexy: “Iubirea vieţii mele, Adonis (nu te uita spre burtica lui), armăsarule (nu te uita nici mai jos), ce-ar fi să-mi reaminteşti unul dintre lucrurile pentru care m-am îndrăgostit de tine – că stingi aşa de frumos lumina…” Un strop de manipularea constructivă e chiar binevenit 🙂 şi sigur va funcţiona. Şi, odată lumina stinsă, poate îţi va reaminti şi lucrurile neinventate.
Şi acum, de dragul fair play-ului, mai mult ca sigur că şi tu îl scoţi din sărite cu o mulţime de chestii. Poate că le ştii, poate că, la fel ca el, habar n-ai ce-l deranjează. Aşa că, ce-ar fi să-l întrebi, dar nu înainte de a-i da să citească articolul :).
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
