Bine că nu ai fost cu mine în seara aceea. De atâtea ori te-am părăsit… Nu știam că poți părăsi un om în atâtea feluri, în vreo două ceasuri, cât a durat până am terminat două sticle cu vin.
Te-am urât în seara aceea. Ba chiar a fost un moment în care te-am prins de guler, te-am aplecat peste pervaz și te-am împins. Am chicotit văzându-ți teama din ochi, în timp ce planai în gol. M-ai implorat să îți întind o mână. Și am dat din cap a nu în timp ce îți zâmbeam în colțul gurii. Înțelegi ce mult te-am urât în seara aia?
Știai. Știai și tot ai plecat mai devreme. Puteai amână. Nu-i vorba. Dar pur și simplu nu ai vrut.
Te-am părăsit pentru că nicio femeie care își pune cea mai frumoasă rochie neagră, perle încrustate în diamante, își face unghiile roșii și se strecoară prin nor de parfum, nu trebuie să ia cina singură, în cel mai frumos restaurant din oraș.
Te-am mai părăsit pentru că mi-ai spus că îți sunt dragă
Că acolo am rezervat masă. Nu-i vorbă, chelnerul a fost amabil, chiar dacă a făcut scurtă la mână tot turnând în pahar. Nu, nu îi inspiram milă. Mă știi doar. Cu cât mă doare mai tare, cu atât țin spatele mai drept și ochii îmi lucesc mai tare. A nebunie, da. Dar ei nu au de unde să știe asta. Așa că sunt sigură că m-a crezut doar o femeie care ia cina, de una singură, în oraș, pentru că vrea să se relaxeze. În parte, adevărat.
Știi de ce te-am mai părăsit? Pentru că mi-ai spus că îți sunt dragă. Dragă? Eu? Niciodată. Pe mine mă dorești ca un nebun sau mă lași. Dar nu îți sunt dragă. Fără jumătăți de măsură, nu? Că de aia m-ai găsit singură. Și am crezut că ești îndeajuns de nebun încât să poți sta lângă mine fără teamă și fără întrebări. Dar ești un pic mai cuminte decât te-am crezut.
Și navigatorul? Nu se oprește. Stai liniștit. O să vezi marea. Și te vei întoarce. O să mă vrei. Cu sau fără rochie. Fără, bănuiesc. Și poate, totuși, pentru că nu te-am putut omorî în seara aia, o să te chem la mine, o să îți deschid ușa exact așa cum mă vrei, fără rochie, purtând doar perlele încrustate în diamante, o să te iau de mână, te pun pe fotoliu, mă așez în fața ta, te privesc în ochi și te părăsesc.
Și nu voi plânge niciun moment. Pentru că perlele și diamantele nu se asortează cu lacrimile. Ori cu un bărbat care pleacă prea repede.
Citiţi şi
Marea te așteaptă și în extrasezon: cum să te relaxezi pe litoral când nu e vreme de plajă?
Ultima șoaptă de zăpadă, întâiul gând de ghiocel
O poveste cu o rochie de dat în stambă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
