„Te-am visat, treci pe la mine!”

7 February 2017

ERIKA– continuare de aici

Au trecut săptămâni întregi de când nu m-am mai gândit la Zelda. Am crezut că am reușit să o uit. Voiam asta, îmi doream să uit tot episodul cu ea. Știam că îmi va aduce numai necazuri dacă nu.

Știi, sunt unele zile care pornesc așa calme de dimineață, de la primul gând de cum te trezești. Lumina cade perfect, tu ești odihnit, în casă e liniște și parcă totul îți spune că va fi o zi perfectă. Te gândești să mai lenevești în așternuturile curate, să asculți poate o muzică bună sau chiar ai putea citi un roman interesant. E duminică, poți face ce vrei. Până când o bufnitură metalică te trezește din visare. Apoi o auzi cum urlă și înjură printre dinți: f*tu-i, băga-mi-aș, oala p*zdii mă-sii, ce arde, of, tâmpita naibii, f*ck, f*ck, căcat de rață, boi zevzeci, vită împielițată etc.

Într-o clipită, casa s-a umplut de animale de la zoo, de înjurături, de țipete și urlete, de nervi, de gălăgie și voci de femei nebune. Nevastă-mea gătea, i-a alunecat oala de sarmale din mână, iar bucătăria era decorată cu o podea cu sărmăluțe mici în foi de viță și pe ici colo câte o bucățică de ciolan afumat. Dezastru! Tragedie! Al treilea război mondial… toată calamitatea lumii s-a revărsat în bucătăria noastră, unde cele două femei se uitau oripilate, cu niște moace de credeai că rămân fără aer, la niște bulgărași de varză, umpluți cu carne tocată, ce se rostogoleau jucăuș prin toată încăperea.

Bineînțeles că am râs! Dar ce-am mai râs, în hohote. Stând așa, în ușa bucătăriei, cu chiloții mei cu Bugs Bunny (da, pentru că am primit chiloți cu desene animate de la mama soacră de Crăciun) mi s-a făcut o poftă nebună de sarmale și am încercat să prind un bigudiu din ăla mic ce se rostogolea. Păi, ce, măcar să gust!

barbat ras

– Ești nebun, ce faci???? nevastă-mea a țipat ca un urs înjunghiat, iar fața ei a devenit lila. Nu vezi că sunt pe jos, nătărăule??? Tu chiar nu gândești??? E murdar, n-am spălat pe jos, microbi, ce naiba, chiar nu gândești??? Râzi ca prostul??? De ce râzi??? De ce???

Nici eu nu știam de ce râd, că doar nu e momentul să râzi în cel mai tragic ceas al zilei, dar totul era foarte distractiv, sarmalele, femeile fără aer, cu mimica aia terifiantă, soacră-mea s-a înverzit și pot să jur că i-au dat lacrimile, nevastă-mea dădea după aer, se îneca, tușea, urla, plângea, înjura, iar eu, în chiloți, mestecam o sarma de pe jos, explicându-le că parcă orezul mai trebuia un pic fiert, nu sunt destul de moi, și varza e crudă…

Am reușit să scap înainte ca nevastă-mea să dea cu făcălețul după mine, am tras ușa și era cât pe ce să-i spargă geamul, noroc cu tocul ușii.

Da, uneori sunt porc, recunosc, dar ce era să fac, să urlu și eu cu ele în cor? A fost o scenă amuzantă, și chiar duminica mea a pornit ok, cu calm și pace conjugală. Acum, după declanșarea celui de-al treilea război mondial, inamicul sarmalelor nefierte va trebui să-și ia tălpășița din casa de nebuni și să-și facă program singur. Păcat, eu care credeam că o păcălesc de o partidă mică, așa, înainte de mic dejun. S-a dus partida odată cu prânzul meu… bye, bye!

Mă spălam liniștit pe dinți, gândindu-mă că unele zile sunt chiar perverse. Pornesc așa cu o lentoare plăcută, ca un vânticel de vară ce poartă de ici colo miresme de flori de câmp, ca un clipocit de apă, o mare liniștită și leneșă ce parcă nu mai are chef nici să-și facă valuri, doar niște onduleuri lejere ce se lovesc ritmic de un țărm adormit. Apoi, se întâmplă ceva, chiar nesemnificativ, și toată liniștea aceea se transformă într-o tornadă isterică. Vânticelul de vară e ditamai uraganul, iar marea se dă cu capul de pereții țărmurilor învolburate și pline de alge nebune și scoici schizofreni. Și niște sirene disperate urlă:

– Adu-mi găleata roșie să șterg, unde te-ai dus! Hai, mișcă-te, nătărăul naibii!

M-am oprit din spălatul pe dinți, am ciulit urechile și am constatat că „nătărăul naibii” îs io! Of, ce romantic! Demult îmi doream să mă alinte cineva duminică dimineața așa. Cred că nu-i cazul să mă gândesc la sex… că sincer m-am gândit, în timp ce mă întindeam în așternuturile curate și savuram delicioasa dimineață de duminică, mă gândeam la sex. Cum naiba să nu mă gândesc dat fiind chiloții cu Bugs Bunny care de-acum avea și ditamai morcovul? S-o tăvălesc pe nevastă-mea așa, înainte de micul dejun, să-i spun că-i frumoasă și miroase demențial, că are sânii mișto, că încă mă aprind când o văd așa, cu părul răvășit. Da, pe cuvânt, asta îmi doream, dacă războiul sarmalelor nu s-ar fi declanșat. Acum, urlă să-i duc mop, părul îi arată ca o varză înflorită, miroase a ciolan afumat, până și sânii i s-au ascuns naiba știe unde, de frică, vocea îi seamănă cu tusea unui urangutan și o mai are și pe mă-sa aliat, pe care, din când în când, o mai resuscitează, că nu prea arată bine, cred că-și dă duhul. Așa face ea când e vorba de risipă de mâncare, că vai, mă, copii, nu aruncați pâinea, nu, nici iahnia, lasă că mai pui un pic de piper și e bună, vai, cum să arunci ditamai halca de carne, ce dacă-i verde, pui boia și nu se vede… biata de ea, reminiscențe din război! Cum adică biata de ea??? Bietul de mine, că numai eu știu câtă smecta am înghițit după mâncărurile ei spurcate și în toate culorile curcubeului. Acum, o oală plină cu sarmale, și carne, ciolan, varză, orez, ce mai, în capul ei catastrofa seamănă cu pârjolul grâului pentru o țară întreagă. Foametea, da, foametea ne paște! O să mâncăm mămăligă rece cu gem de prune. Îi clar, până m-am dus eu cu mopul, a leșinat! Doarme în sufragerie și visează coveți de sarmale.

– Acum că doarme, nu vii și tu un pic în pat, să ne facem de cap? îndrăznesc eu cu voce joasă să-mi îndulcesc nevasta și să-mi rezolv problema cât mai delicat. S-a oprit din dereticat, și-a ridicat privirea din găleată și dintr-odată șaptemiidouăzeci și cinci de săgeți mi-au intrat în retină, în jugular, în inimă și în mădular… boule, ești un nătărău, un imbecil nesimțit, un pierde vară, un nimeni în drum, o putoare ordinară, un monstru, un cal bleg, un taur în călduri… și iar toată grădina zoo la noi în bucătărie. Ok, ok, am înțeles (și oricum arăți ca o bucătăreasă ratată), dar asta nu i-am spus-o.

M-am dus nervos în dormitor, mi-am pus un cognac și mi-am propus să mă uit la un film porno, când telefonul clipește a mesaj:

„Te-am visat, treci pe la mine! Zelda”

Teamvisattrecipelaminezelda, team visattrecipelamine zelda, teamvisat trecipelamine zelda… zece minute am citit și recitit mesajul… te-am visat, treci pe la mine, Zelda!!!

Eu, să trec pe la ea că m-a visat pe mine, Zelda! Boule, treci pe la ea că te-a visat, Zelda! Idiot man, du-te odată că Zelda te-a visat!!! Bugs Bunny, ești prost?! Fugi, ce mai stai ca o balegă-n drum, nu vezi că te-a visat, mă, pe tine, așa idiot cum ești, ea, mă, EA! ZELDA… zeița sânilor obraznici, fundulețul săltăreț, prințesa buzelor moi, EA! Mai ești aici, c*i întârziat???

M-am dus, normal că m-am dus! Care, mă, nu te duceai în locul meu? Hai, să te văd, te-a visat ea, ailaltă dă cu mopul după sarmale, tu nu găsești un  film porno cât de cât, și ea, singură acolo, mititica, cu visele ei, cu dorul, cu sânii de care ți-am zis… care ești, mă, așa de viteaz de reziști???

Plus că soacră-mea sforăie ca un tir cu motorul înfundat.

Săptămâni întregi fără să mă gândesc la ea, apoi, douăzeci și șapte de litere mici pe ecranul telefonului mi-au dat iar tot universul peste cap…

Pe Erika o găsiți întreagă aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Iar vine sfârșitul lumii românești

Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ

Spune-mi DA

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro