Când aveam vreo 15 ani, părinții mei au cumpărat un apartament într-un orășel la poalele muntelui Piatra Craiului. Peisajul era mirific, iar oamenii erau prietenoși, relaxați și aveau un dar aparte de-a te face sa te simți bine.
Evadarea din Capitală era perfectă în acest oraș pitoresc. Și pentru că era un orășel mic, exista un singur frizer și o singură coafeză… Prin urmare, aproape toate femeile erau tunse scurt și creţe (permanent), iar tinerii aveau cu toţii aceeași freză.
Singurii care făceau excepție era bărbații mai înaintaţi în vârstă… probabil pentru că majoritatea dintre ei aveau un păr cu o personalitate puternică, ce nu se lăsa ușor asezat sau părul începuse să îi părăsească.
Cum memoria vizuală nu a fost niciodată o calitate pe care să mă bazez, de cele mai multe ori mă trezeam salutând pe stradă femei necunoscute, din cauza asemănării lor ce crea în mintea mea o mare confuzie.
Anii au trecut, iar acum, uitându-ma la televizor, pe stradă sau pe rețelele de socializare, sunt la fel de confuză ca în copilărie. Mi se pare mie, sau domnișoarele astea seamănă toate între ele?
Slabe, operate la nas, poate și ceva coaste scoase, îndopate cu acid hialuronic în frunte, pomeți, buze… și mult silicon prin diferite părţi ale corpului, afişând toate același zâmbet sfios și dureros (probabil de la copcile de după urechi).
Iar machiajul… deja nu-l mai putem numi make-up, ci masc-up, niciodată nu le lipsește de pe chip. Cred că au nevoie săptămânal să-și cumpere câte un fond de ten. Genele false sunt nelipsite de pe pleoapele îngreunate ale unei domnișoare ce se respectă, chit că aceasta a ieșit din casă doar ca să plimbe câinele.
Nu văd rostul acestei uniformizări fizice și zău că eu, una, nu reușesc să le înțeleg. Dar îi pot înțelege pe bărbații care le înșală: „Te-am confundat, iubi…”!
Nu sunt împotriva operațiilor estetice, atunci când este cazul… Dar ca să ajungă o obsesie sau un stil de viață, mi se pare că deja la nivelul creieraşului există o problemă ce trebuie tratată altfel.
Nu cred că moda se referă la copiere, iar părerea mea este că poate fi folosită ca un mod de inspirație, punându-ne propria amprentă și fiind originali. Numai că ceea ce văd eu mă face să mă întreb dacă au trecut toate pragul aceluiaşi chirurg, iar acesta ştie să opereze doar după un singur tipar… precum frizerul din micul oraş ce ştia să tundă într-un singur fel.
Și știți ce e paradoxal? Ca după atâția bani investiți în operații, extensii, silicoane și altele, majoritatea fetelor care apelează la aceste trucuri sunt tot singure, tot nefericite și triste…
De ce atâta chin și riscuri pe care le implică o operație, când rezultatul este același? Mă gândesc că poate toți acești bani ar fi avut un rezultat mult mai bun, dacă domnișoarele noastre i-ar fi investit în studii… sau nu?
Guest post by Laura Ştefan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
