Hei, nu te grăbi să mă linşezi înainte de a vedea şi explicaţia. De ce cred eu că atunci când un bărbat te părăseşte ai motive de bucurie? În primul rând, dacă te-ar fi iubit cu adevărat, nu ar fi plecat, ci ar fi rămas să rezolvaţi orice problemă aţi fi avut. Însă alegând calea uşoară a fugii, ţi-a făcut un serviciu, scăpându-te de un bărbat laş şi fals, a cărui iubire fie a expirat, fie nu a existat niciodată aşa cum el ţi-o fi declarat, iar tu oi fi crezut. Desigur, îţi este poate greu să te poţi bucura într-un astfel de moment (poate că te-a lăsat singură cu un copil sau doi de crescut, poate că te-a lăsat fără niciun sprijin material, poate că încă îl iubeşti şi ai vrea să-l ierţi, dar el e deja în braţele alteia, poate că… poate că…), însă ține minte un lucru: odată ce el a ales unilateral să iasă din viaţa ta, ducă-se! Înseamnă că rolul lui s-a terminat. Nu a fost personajul principal, aşa cum ţi-ai imaginat, ci doar unul secundar sau poate doar o figuraţie specială. Important este că acum tu vei deţine rolul principal şi ar fi bine ca asta să nu se mai schimbe vredată, indiferent ce alte noi capitole urmează să trăieşti.
Acum eşti ca pe vremuri, în faţa unei foi albe, de examen, care aşteaptă să fie scrisă. Nu mai ai, ca ieri, un test grilă cu răspunsurile gata încercuite, şi poate că asta te sperie puţin. E foarte bine. Emoţiile te ţin în viaţă. Acum depinde numai de tine cu ce vei umple foaia de examen. Cu o poveste despre o femeie pentru care fiecare obstacol devine o şansă, o femeie care de-abia aşteaptă să trăiască experienţe care altfel i-ar fi fost inaccesibile, o femeie care se întoarce la sine şi care – dacă a uitat – trebuie să înveţe s-o facă cu multă dragoste şi toleranţă sau cu povestea unei femei care stă să-şi adune în batistă, la infinit, autocompătimirea? E bine să şi plângi, atât cât să cureţi toată zgura sufletească… Să laşi rimelul să-ţi curgă printre lacrimi – sau poate nu, dacă ţi-l iei de aici – şi să simţi cum trece prin tine toată durerea unui suflet sfârtecat. Să simţi cum se scurge toată şi cum te aduni bucată cu bucată pentru a recompune puzzle-ul mult mai ingenios… Iar când ai obosit şi te-ai plictisit de atâta suferinţă, să te trezeşti la noua tu – mai frumoasă și mai puternică decât oricând – şi să te apuci să scrii odată, cu nerv și pasiune, foaia aia albă, de examen. E posibil să fie cel mai important, e posibil să fie chiar ultimul…
Te-a părăsit? Ia-o ca pe o şansă!
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
