Au trecut aproape cinci luni de când a decis că drumul nostru nu mai este același, că nu eu sunt cea care l-ar putea face fericit și că oricât am mai încerca, relația noastră nu ar funcționa. Au trecut aproape cinci luni de când a spus că nu mai simte nimic și eu încă mă simt la fel ca în prima zi. De ce nu am trecut peste? Nu știu. Cred că există sentimente care nu pot fi explicate, stări care pur și simplu există și te acaparează fără să te poți împotrivi. În plus, atunci când îmi intră o idee în cap, o fixez atât de bine și caut chiar și cele mai stupide și nesemnificative argumente pentru a nu mi-o scoate de acolo. Se pare că același lucru mi se întâmplă și când îmi intră o persoană în suflet. Mi-am dat seama că greșesc, însă nu am avut curaj să fac ceva să mă schimb. Sper ca tu să fii mai curajoasă decât mine.
Ce ar trebui făcut după o despărțire? Nu aș putea să spun, în schimb știu ce nu ar trebui să faci. Nu ar trebui să-i mai scrii, să îl cauți, să îl rogi sau să insiști când vezi că încercările tale nu au niciun efect asupra lui. Lupta pentru salvarea unei relații nu poate fi câștigată de una singură, ai nevoie și de celălalt, de efortul și mai ales de dorința lui de a o salva. Poate că nu e nevoie întotdeauna de echilibru, poate că uneori unul luptă mai mult decât celălalt, dar niciodată nu luptă singur. Amândoi ați început relația și amândoi trebuie să o continuați. Dacă unul simte că trebuie să plece, din păcate, relația s-a terminat. În schimb, dacă crezi că relația se poate repara și că el vrea același lucru, nu renunța, continuați să luptați pentru ea, dar nu îl obliga. Dacă ții la el cu adevărat, vrei să fie fericit. Da-i șansa să decidă singur dacă fericirea lui este sau nu lângă tine.
Desigur că doare că nu-l mai am și în fiecare dimineață mă gândesc cum aș putea să schimb ceva. Ar trebui să îmi amintesc mai des că l-am pierdut, dar mai am două M speciale: una care mă ceartă mereu, nu că n-aș ști când fac prostii, dar uneori e nevoie și de confirmare, și alta care mi-a fost complice încă din copilărie și acum se pregătește să își reintre în rol; o K minunată care nu știu de unde are atât de multă răbdare să mă asculte și cum mai poate să accepte să fie parte a planurilor mele copilărești; am o frumoasă D care mă emoționează mereu cu susținerea ei și care m-a făcut să plâng când mi-a zis că e mândră de mine; o A plină de zâmbete cu îmbrățișări care îmi iau zilnic puțin din tristețe și un C care m-a mai ajutat din când în când cu o părere din perspectiva masculină.
Unii dintre ei sunt oameni pe care, spre rușinea mea, cât timp am fost cu el i-am cam neglijat, însă oameni care au rămas și după ce el a plecat. Alții sunt oameni care au apărut între timp și m-au făcut să realizez că pot avea și noroc. Ar trebui să îmi cer scuze pentru toate convorbirile în care el era subiectul principal, pentru sfaturile lor de care nu am prea ținut cont, ajungând să fac exact opusul și pentru toate momentele în care am uitat să le zic cât de mult înseamnă pentru mine că mă ascultă și că sunt acolo.
Pentru astfel de oameni simplul și sincerul „mulțumesc” e prea puțin. Dacă I(diotul) a decis să te părăsească, nu uita că alfabetul mai are și alte litere, iar agenda telefonului tău are, cu siguranță, și alte numere. Șterge-l oricum pe al lui. Știu, l-ai învățat deja și să-l ștergi nu ar ajuta cu nimic, dar simplul act de a-l șterge de acolo îți va face bine. Eu, din păcate, încă nu am reușit.
Guest post by Sofia
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
