Te-a părăsit. Ce te doare cel mai tare?

3 July 2015

otilia tiganasEle, furtunile, apar indiferent de vârstă, de sex… și departe de mine greșeala de a limita „furtunile sufletelor” la cele erotice, sentimentale. Nici vorbă. Furtuna internă este furtună internă și punct: devastatoare, consumptivă, distructivă, potențial periculoasă, indiferent dacă ea rezultă în urma plecării iubitului/iubitei cu alta/altul, sau în urma descinderii mascaților la biroul tău, tu prins într-o anchetă penală.

Efectul în tine e la fel de grav. În energia ta internă, echilibru, sistem nervos vegetativ, scoarță, tot…

Atunci când ea apare, ca să poți lua deciziile corecte în a te feri de dezastrul BIOLOGIC INTERN, primul pas e să-ți faci ordine în amalgamul de sentimente negative: rușine, disperare, dor, frică, invidie , gelozie, furie, frustrare, umilință, singurătate fizică, neliniște materială, excitație sexuală fără interlocutor eligibil… Ele sunt sute, am enumerat la foc automat doar câteva.

Deci: fă-ți ordine, ierarhizează.

În afară de o ordine în sufletul tău, (câtă vreme orice furtună este prototipul dezordinii naturii!), vei decide GREȘIT, păgubos. Și vei declanșa alte sute de minifurtuni și vei crea efectul de avalanșă. Sau al domino-ului.

Poate părea teoretic și inaplicabil ce spun, dar nu-i.

Să exersăm practic una dintre cele mai frecvente furtuni. (Aia cu DNA-ul la tine acasă, totuși e mai rară, statistic! Sper).

Așadar, o temă frecventă, aproape banală, aplicabilă ambisex, (dar voi vorbi din perspectiva femeii, fiindcă e mai didactic): v-ați iubit trei ani, amintiri faine, raiul pe pământ, el te-a părăsit și azi e cu alta. Suferi cumplit. Dacă te rog să faci o înșiruire a motivelor, în ordinea descrescătoare a importanței, îmi vei spune “Pă,. nu pot. Sufăr după toate astea la un loc. Moor, Otilia, nu mai pot!”

Édouard Boubat

©Édouard Boubat

Și totuși poți, crede-mă. Ce te doare CEL MAI TARE?

– Că seara ești singură? Nemângâiată fizic?

Răspuns: Singurătatea, seara, poate fi chiar plăcută. O vreme. Citești ceva bun în loc să pregătești cina, când n-ai chef. Sau o vei împărți, singurătatea, cu altcineva, cândva, o să vină… ai răbdare. Sau variante…

– Că n-ai cui împărtăși ce necaz ai la serviciu? Sau cearta de azi cu mama ta?

R: Oare când erați împreună, te asculta atent la din astea?

– Că te-a înlocuit? (dacă pleca nu cu altă femeie, ci la mă-sa, îți era mai bine?)

R: Aici e doar orgoliu. Deci suferi nu după el, ci din pricina ta. Butonul este la tine.

– Că, odată cu el, te-au îndepărtat și prietenii comuni, iar tu nu mai ai o gașcă?

R: Poate nu te-au îndepărtat, poate tu te-ai izolat. Iar dacă te-au îndepărtat, ceva n-a fost bine cu tine! Ceva nelegat de el. Vezi ce! Butonul e din nou la tine.

– Că ai mizat pe un cal perdant în cursa vieții?

R: E doar o deziluzie în dragoste, cumplită fie ea, dar nu-i și dărâmarea unei cariere, pușcăria mediatizată sau moartea surorii într-un accident de mașină. De exemplu.

Iar sintagma “am investit moral într-un nemernic“, dă răspuns de la sine: nemernic? Deci n-ai pe cine plânge. Nu-i chiar nemernic? Atunci trebuia să-l iubești pur și simplu pentru tine, nu să “faci investiții” matrimoniale cu propriile orgasme.

Prin urmare CE??? CEEE???

Fiindcă, la orice motiv rupt din întreg, aș putea găsi ceva care să-l transforme din motiv absolut, într-unul relativ.

CONCLUZIE: DOAR ordonându-ți trăirile neînsumat, una sub alta, ai să vezi că, fiecare motiv separat, are fisuri și lacune. Chiar dacă, aparent, grupajul lor haotic este sursa unei nefericiri acute pe care azi, eu o numesc “poetico-medical”: FURTUNĂ PĂGUBOASĂ.

Prin urmare, ordonează-ți (chiar scriindu-le cu pixul pe o coală albă format A4), minifurtunile, una sub alta și… (îți promit!!) fără să-ți dai seama, inconștient, odată ordonate, răspunsurile, soluțiile, contraargumentele, vor veni de la sine, cum nici nu te aștepți. Țâșnesc singure.

Iar ceea ce te învăț azi aici, eu chiar am făcut, atunci când a fost cazul. Cu rezultate spectaculoase în biologia mea internă!

Pe Otilia o găsiți cu totul aici.

Dar și aici. :)

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

 



Citiţi şi

Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat

Alegeri de înger

Aleg să-mi amintesc de tine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cufarul Cu Dichiseli / 3 June 2016 8:25

    Doare schimbarea. Faptul ca pana ieri aveai planuri pentru doi si subit trebuie sa le refaci. Comparativ cu barbatii, femeile isi fac mult mai multe scheme pentru viitor.
    Schimbarea doare si cand este in bine.
    Eforturile sunt uriase ca sa iesi din zona de confort.
    Plus ca l-ai iubit si inca il iubesti. Bine ca trece!

    Reply
  2. Daria / 23 July 2015 2:49

    Mda… o lista destul de superficiala, as zice. Poate ca ti-ai pierdut cel mai bun prieten? Poate ca ai gresit tu si de-asta ai ajuns la despartire? Nu mai zic de raspunsurile la intrebarile pe care le-ati pus: 1. da, singuratatea o fi buna, ca nu mai pregateste el cina (hmmm, da, se intampla). 2.da, ma asculta si, mai mult, stia exact ce sa zica si cand. 3.unde a plecat e complet irelevant, m-ar fi durut la fel de tare si daca pleca la “ma-sa” (ca vad ca suntem manierate nevoie mare), important e ca a plecat. 4.n-aveam foarte multi prieteni comuni si acum ii evit eu pe ei, nu ei pe mine, iar ideea de gasca imi repugna cat se poate de tare, 5. calul poate fi “perdant” nu “perdand”, si intrebarea in sine e stupida. La fel si raspunsul: “trebuia sa-l iubesti doar pentru tine, nu sa faci investitii matrimoniale cu propriile orgasme? Wtf does that mean? Sa faci sex fara sa investesti emotional? Ca de matrimonial nu fu vorba in articol deloc, pana aici. (Si chiar de ar fi fost vorba, tot n-are sens fraza asta).
    Chiar daca ideea e “ti-e mai bine fara el” si “o sa treaca si asta”, felul in care scrieti e total superficial si mai mult pentru pitipoance. Asta e publicul-tinta? Ca sa nu mai vorbesc ca e si sexist, presupunand din stat vina LUI, a nenorocitului, netrebnicului, jegului de barbat care a indraznit sa ne paraseasca pe noi, minunatele, exceptionalele, nemaivazutele. Ce te faci cand motivul durerii e ca tu ai dat-o cu bata in balta? Ia sa vedem cat de relativ devine motivul asta – chiar sunt curioasa foc.

    Reply
    • otilia tiganas / 27 August 2015 14:28

      Nu, Daria, nu ești deloc curioasă de ceea ce ți-aș putea răspunde! Nu ești nici măcar atentă. (La perdant/perdand, ai semnalat o eroare inexistentă). Singura ta preocupare aici a fost să o faci (nu tocmai eficient!) pe deșteapta, agățată scai de articolul meu. Și compunând un răspuns cam de lungimea textului. Asta în loc s-o faci pe deșteapta publicând tu însăți un text cu ceea ce gândești. Și, desigur, semnând cu nume complet.

      Reply
  3. MonicaV / 3 July 2015 22:52

    Ce simplu ar fi sa ne declaram iubirile pierdute drept furtuni paguboase, sa facem liste pragmatice pe coli A4 si sa scapam de durere… V au alergat vreodata prin sange herghelii de armasari salbatici?… v a rasarit vreodata soarele in suflet cand el a intrat pe usa?

    Reply
    • otilia tiganas / 27 August 2015 14:33

      Oioi, Monica! Cum să nu, altminteri nu scriam. Și n-am spus deloc că-i simplu, am propus doar o soluție mai bună decât șteangul (chiar și cel simbolic, emoțional, nu musai material).

      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro