Să domini viteza ani de zile la rând, să-i râzi în față cât poți, pentru ca, mai apoi, după retragere, să te facă praf un accident de schi. Mi se pare ironic și greu de digerat.
Îmi aduc aminte cum am trăit vestea accidentului lui Michael Schumacher de pe circuitul de la Silverstone. Venisem de la o nuntă, dormeam, iar țârâiala telefonului m-a trezit violent și neașteptat în miezul dimineții. Schumacher își turtise Ferrariul de zidul de cauciucuri format în jurul pistei. Nu mai mișca. Pe atunci mă uitam la Formula 1 cu religiozitate și credeam, cum cred și acum, că el este zeul suprem.
Încă mai cred asta.
Și atunci a fost aproape de moarte. Și și-a descris ulterior starea de atunci. „Mi-am simțit inima bătând din ce în ce mai încet și apoi oprindu-se de tot. Se stingeau luminile. Apoi m-am gîndit că atît de bine trebuie să te simți când urci la cer”, spunea el la zece ani după accidentul de pe traseul din Anglia.
Oare așa se simte acum, în coma suferită după hemoragia craniană?
Michael Schumacher, de șapte ori campion mondial, spunea că nu are cum să uite izbitura din 1999. Amintirile de dinainte, gardul în care a intrat atunci cu bolidul fără frâne – partea riscantă a meseriei sale, felia primejdioasă, neprevăzută și nebunească – au rămas acolo. L-au făcut mai precaut? Nu. Niciodată. Nici pe traseul de Formula 1, nici pe pârtia din Franța, acolo unde, duminică, Schumacher s-a lovit cu capul de o piatră. Deși purta cască – lucru la care vă sfătuiesc să nu renunțați niciodată când vă suiți pe schiuri sau bicicletă sau role. Uneori soarta nu poartă cască.
Nu sunt de acord cu vocile care pun cea mai recentă nenorocire din viața fostului pilot pe seama aroganței sale deja mitice, pe seama supraîncrederii în reflexele și în curajul său nemăsurat. Astfel de lucruri se întâmplă când oamenii au sub picioare altceva decât pământul. Zăpadă de schi sau pedale de accelerație.
Pur și simplu, oamenii alunecă uneori greșit, chiar dacă unii îi cred zei. Nu din îngâmfare, nu din senzația de control absolut asupra unor lucruri care mai fac și ce vor ele câteodată, ci din jocul răzbunător și parșiv semnat Soartă.
Din Michael Schumacher nu știu ce va rămâne după cumpăna de la schi. Ba da, știu. 7 titluri mondiale, mai multe decât oricare alt pilot de Formula 1, 91 de victorii de etapă, 68 de plecări din pole-position. Și nebunie, determinare, uneori lipsă de fair-play, tupeu, glorie și strălucire. Iubit și detestat – depinde în ce măsură îl admirai sau îl urai pe acest neamț semeț, enervant, cu zâmbet sfidător. Și totuși, atât de genial, de desăvârșit.
Uneori, idolii cad la schi, în munți. Se lovesc rău de tot. Atât de rău, încât ne doare pe noi.
Citiţi şi
Citiți la timp, altfel copilul interior și nevoia lui de povești îți pot face surprize
Ziua în care a murit Ayrton Senna
Femei care au scris istorie – Elise Raymonde Deroche
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
