“Dictatură sanitară”. Cât de adâncă poate fi noapte minții? Ce ni se întâmplă tuturor, brazilieni, spanioli, neozeelandezi (au închis Auckland pentru câteva cazuri de import!), francezi, români etc etc, este un eveniment biologic cu un potențial distructiv economic și social uriaș.
Un virus extrem de agresiv, care are tupeul să rămână activ indiferent de anotimp, și care ucide, știm bine persoane în vârstă sau pe cei cu patologii diverse (diabet, cardiopatii, obezitate etc etc). Ok. Dar cine sunt negaționiștii acestei adevărate catastrofe globale?
În primul rând este țața Frosa, de 65 de ani, o femeie cu puțină școală, pe care nu au mai sunat-o copiii de doi ani, un soț care are o drăguță de 60 de ani, la aprozarul din colț, pe care o împarte cu berea de la birt. Țața Frosa are incontinență urinară, este ”grasă”, merge la biserică la toate parastasele ca să mănânce colivă, face procesiunile religioase cu moaște și votează pentru o pungă de zahăr. Dar știți ceva? Când mă gândesc la țața Frosa, mi se strepezește sufletul de tristețe. Pentru că știu că, undeva, ascunsă după un dulap coșcovit, o apucă plânsul. O viață aspră, lipsită de bucurii, poate doar căsătoria și nașterea copiilor să îi fi adus o rază de speranță cândva…
De cealaltă parte văd un tânăr sănătos, imberb, inteligent, care știe că virusul nu-l poate ucide, este mai puternic decât această mizerie de gânganie, dar care vede cum îi sunt stricate planurile de vacanță, întâlnirile cu prietenii de aceeași vârstă. Gigel, un mic filosof care gândește ca Cioran pe vremea tinereții acestuia că oamenii de peste 45 de ani trebuie să dispară. Fizic!
Gigel se împiedică de rebuturile umane. Bătrâni, bolnavi, tarați de tot felul, îl agasează. Dacă virusul este ok cu asta, atunci Gigel vrea să se termine mai rapid și să-și reia viața lipsită de constrângeri. Gigel este un monument al Libertății. EL are anticorpi, restul este dincolo de realitatea lui.
Ieri am aflat că țața Frosa a murit la spital, după un test pozitiv. A murit singură. A fost pusă într-un sicriu și înmormântată fără alai, pe socoteala primăriei. Au îngropat o tristețe, nu un om. Pe Gigel l-am testat după o petrecere la Saint Michel. Era pozitiv la Sars Cov2 împreună cu alți opt prieteni. L-am declarat la Direcția de Sănătate a cantonului și l-am închis în casă. Pentru 14 zile.
Valul acesta epidemic va trece. Guvernele se tem să mai oprească economia din cauza consecințelor sociale care vor fi incalculabile. Masca, testele, izolările punctuale sunt paliative. Gigel și țața Filofteia, prietena țaței Frosa, sunt printre noi. Vom merge înainte, cu speranța într-un vaccin eficace și cu încredere în sistemul nostru imunitar. Dar acest virus ne-a pus la încercare condiția umană și va lăsa urme adânci. De murit, murim toți în cele din urmă. ”Dumnezeu va ști să-i aleagă pe ai săi”… Dar ce mai contează.
Toate articolele lui Mircea, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Am cunoscut-o pe cea mai nefericită femeie fericită
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
