Fiindcă am făcut și noi democrație cum ne-am priceput și cum am fost îndrumați, democrație originală, românească, postcomunistă, de casă, păstrând (de bine-de rău) forma, la sfârșitul lunii vom avea totuși un președinte pentru următorii cinci ani.
Pentru prima dată în treizeci de ani nu s-a mai stat la nicio discuție. Păi, ce atâtea discuții?!
Reprezentanții principalelor falange din Frontul Salvării Naționale au fugit de dezbateri, pe dreapta președintele în exercițiu etalând o atitudine de șocâte, pe stânga doamna care ne-a condus guvernul fiind mai degrabă genul potârniche.
Nu s-au coborât la dialog cu plebea celorlalți candidați, ceea ce s-ar putea să îi coste. Să consemnăm că îi privește.
De asemenea, mai merită menționat că urmașii FSN au stat în cadrul strict organizat de partid, marcând din nou ruptura de societatea care nu e înregimentată politic în armata drept-credincioșilor galbeni sau roșii.
Forțele politice noi au făcut și ele cum consideră că se cuvine a fi făcut cu ocazia alegerilor: s-a curtat cetățeanul, s-a plonjat în piață, s-au efectuat jocuri de table și în general s-a pozat în salvatorul națiunii, din popor pentru popor, salvator care iubește conopida frumoasă, încă din tinerețe. Nimic nu e suficient de ridicol pentru un vot, se știe. Din păcate, au lipsit frumoasele manele de odinioară, interpretate de nemuritorii Guță & Salam.
Au mai fost excentrici, care plecați de tot cu sorcova, care descinzând direct din vechii greci, nu te joci. S-a dorit să se ajungă la 3%, să fie primit, după buget. Forma, deci, s-a bifat. Pe fond, însă e mai mult vai și încă și mai mult amar.
Alegerile au reușit să excite activul de partid, diaspora pe bună dreptate revoltată de guvernarea din ultimul deceniu, fanaticii hei-rupului, câțiva tineri dezmeticiți la greutatea faptului de a fi cetățean și detașamentele de parveniți recenți, alergând cu limba scoasă după o funcție la stat – o să fie foarte frumos și cu rinocerii de rit nou.
Bugetarii și pensionarii consacrați au lupta lor, cei-ce-vor-să-fie bugetari au lupta lor, corporatiștii au lupta lor, cuvântul împreună e un moft cu care se face îndrăgită gargară politicianistă.
Poporul e fie în exil, fie în coadă în trafic, fie la cumpărături, fie înveșmântat în mantia nepăsării cu care răspunde la o nepăsare veche de când lumea.
Și în tranșeele acestui război tâmp, România rămâne tot cum a fost: săracă și umilită, gata să creadă orice, aruncând un Doamne ajută în urnă, după fiecare vot, agățată și ea de Europa, care nici ea nu se simte prea bine.
Țara va avea la sfârșitul lunii un președinte, rămâne de văzut dacă și președintele va mai avea totuși o țară.
Fiindcă, deocamdată, din păcate, nu.
Citiți și Țara noastră unde e?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
