Comit o indiscreție și mărturisesc o faptă rușinoasă: am votat cu USR. O singură dată, acum nouă ani. Recunosc și regret fapta.
Pe atunci nu știam cine este “creierul” partidului. După ce am aflat n-am mai votat cu USR și nici n-aș mai vota vreodată, cu excepția confruntării decisive cu vreo forță a Moscovei.
Din fericire, nu trebuie să îndur și rușinea de a fi votat vreodată cu Elena Lasconi. N-a fost cazul, grație anulării turului doi m-a ferit bunul Dumnezeu.
Nici nu va fi vreodată cazul. Nu tânjesc după Câmpulung. În treacăt fie spus, n-aș vota cu Lasconi nici dacă ar candida singură. Pentru că sunt împotriva a ce reprezintă: ignoranța fudulă a generației video, îmbrăcată în sclipici și isterie.
Sunt împotriva emanaților de la Ecologica de după blocuri (ce frumos le-a legat bunul Dumnezeu: Ciolacu și Lasconi sunt produsul aceleiași prestigioase universități – Ecologica). Sunt pentru oamenii care și-au făcut școala bine și la timp (nu e cazul nici la Marcel de la Buzău, nici la ilustra doamnă). Sunt împotriva jurnaliștilor care fac naveta între microfon și cabinetul parlamentar al terțului.
Da, da, sunt împotriva a ce Lasconi reprezintă: oamenii care se tot cred frumoși & liberi & superiori și care, între noi fie vorba, n-ar pune mâna pe o carte (alta în afară de cele de dezvoltare personală) nici torturați ca Gheorghe Doja.
În schimb, plini de aplomb, plini de inițiative – nevoie mare! Inițiative, nu așa, care mai de care să te bage în gard. Madam Lasconi a întinat pe alocuri chiar și nobilele idealuri ale lui madam Dăncilă. Trebuia să vină cu străchini de acasă să aibă în ce se mai calce. Genul programului: epistolar.
E drept că Lasconi nu e Firea, măcar atât. Dar nu e de ajuns. E drept că Lasconi nu e nici Crin, acest Johnny Bravo social-democrat-liberal ajuns la vremea pensionării, deși meseria rămâne vag cunoscută. E drept că Lasconi nu e Ponta, să ia orice chip. Dar a atârnat de crucea aia de ziceai că e Teodosie de la Constanța (Mache, pe numele de turnător la Securitate). E drept că Lasconi nu e Simion, n-a trudit la galerie, hai, băieții, hai, băieții.
Nu i se pot nega doamnei Lasconi curajul și ambiția, dar curaj și ambiție are și “Moartea din Carpați”. Și nu pui “Moartea din Carpați” președinte din atâta lucru.
Lasconi nu e nici Nicușor Dan, pentru că domnul Dan e un miraj, e ce își închipuie oamenii că ar putea fi și ce vor ei să fie, nu ce se vede că e: un dregător așa-și-așa funcțional.
Carevasăzică, Lasconi nu are această calitate elementară a unui politician: nu te face să crezi în mai bine.
Toate discursurile lui Lasconi la un loc, presărate de țățisme și cu o viziune geopolitică demnă de o pedichiuristă din Berceni, nu fac o firimitură dintr-un discurs de-al lui Obama. Și nici n-a fost olimpică internațională la matematică sau măcar la lucru manual. Și nici nu are costum și nici nu are bască, ar putea continua răutăcioșii. Nu sunt răutăcios. Nu zic așa.
Alt fapt: consilierii de care s-a lăsat înconjurată Lasconi nu i-aș fi ales nici să-mi țină loc la lapte în dictatura georgilienilor, de care deocamdată s-a scăpat.
Și cu toate acestea, grămezi de minusuri și câteva plusuri, adevărul e că Lasconi a performat electoral, într-un context specific, e drept. Dar a ținut USR pe linia de plutire în Parlament.
Iar partidul chiar nu merita această nouă șansă. Să vedem dacă s-o maturiza politic de acum înainte și o scăpa de marele planificator care a reușit până acum, în acest obsedant deceniu, doar să facă praf speranțele pe care oamenii onești din țara asta și le puseseră în politicienii de rit nou.
Speranța (zadarnică, firește) să nu dezvolte și ei rât politic, să nu se „porcizeze” instant când dau de buget. Să nu uite pentru cine ar trebui să muncească. Să nu intre în cartel.
USR n-a reușit, în acest deceniu, decât să devină o sectă de fanatici (exact opusul a ce ar trebui să fie un partid politic), ratând toate șansele modernizării proprii și modernizării României.
USR s-a transformat într-o micuță Coree de Nord, dominată de lupte intestine și puseuri de cult ale personalității, chiar și în absența personalităților.
Cu toate acestea, au mai rămas în USR destui oameni competenți – cei mai buni parlamentari din România sunt, după ochiul meu, categoric de la USR. Și cei mai buni primari din România tot de la USR sunt. Ați vizitat recent Timișoara? Timișoara nu e Buzău, unde a fost Ciolacu vice. D. Fritz face o treabă îndeajuns de bună acolo.
Dar per total, USR este o imensă dezamăgire. Energiile coagulate la jumătatea anilor 2010 (în jurul lui Nicușor Dan, atenție!, care ducea cu sine statuia unui elev genial, ca dregător, fiind ceea ce la mine în mahala se cheamă târșălos, a reușit foarte puține – dar cine știa pe atunci asta?!) s-au făcut praf și pulbere.
Retragerea Elenei Lasconi e o mișcare politică justificată, oricum târzie, uman imorală și, în mare măsură, inutilă.
Cu 2-3% cât va lua de la Lasconi, Nicușor Dan nu-l prinde în cursă nici pe Ponta, iar până la Antonescu și Simion e departe. Sistemul a învins, trăiască sistemul care ne omoară, vorba aceea.
În mic, România rămâne tot ce a fost și până la acest puciuleț userist: o țară de datornici la întreținere, cu servicii demne de Somalia și prețuri demne de Monte Carlo, o țară (mă rog) în care hoții și proștii ne omoară între ei.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Tu știi ce mai face copilul tău interior?
Toți acești proști plini de sine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
