1.
mâna mea e în dreptul inimii prin spatele tău
legată cu o eșarfă roșie la ochi,
cristalul swarovski se mișcă pe piept și măsoară cusătura inimii
o cutie cu funda ruptă.
stau pe vârfuri apoi pe călcâie încât doar o pagină de hârtie mai încape
piciorul meu de iederă se ridică în aer ca un braț tăiat
piciorul tău așteaptă și îmi oprește căderea.
cristalul swarovski mă lovește în frunte
închid ochii și miros câmpiile din buenos aires.
2.
respirația ta e un talisman peste părul meu tuns scurt franțuzește
înot cu spatele și tocurile pantofilor taie podeaua cu înțepătura lor.
între aceste puncte de viață atingerea e o conductă
pentru niște dansatori care merg pe sârmă
așa cum le poruncește stăpânul tangoului.
femeia ar vrea să facă mișcări spre cer cu piciorul ei deșucheat
dar bărbatul îi strânge umărul într-o menghină
și nu o lasă să plece în lume decât împreună cu el.
3.
degetele tale de bărbat sunt strâmbe și fine
degetele mele de femeie sunt drepte și aspre
ne sprijinim ca niște pomi dezgoliți
iar între noi se naște o putere de viață
pe care noaptea nu o poate distruge și dimineața nu o poate alunga
din gât iese umbra care îmi țese rochia
și-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi.
4.
femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans
picioarele ei sunt niște spini uriași.
întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia
fără să știe cine se află în dâra ei perfectă.
5.
mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă
glezna mea te atinge de parcă ai fi o pisică
apoi se învârte în aer și plonjează asemenea unui înotător.
trebuie să străbat cu trufie respirația
iar tu să muncești pentru stăpâna ta dansatoare cât pentru o viață întreagă
ca ea să ajungă în partea cealaltă a corpului
fiindcă doar acolo se va putea vedea dacă inima este una singură
ori s-a preschimbat în cei doi plămâni din care a crescut mișcarea.
6.
vârful piciorului meu lângă vârful piciorului tău ca niște boturi de animale
între aceste animale există o complicitate de spovedanie
așa cum între brațe există o complicitate de jucării despachetate.
șoldurile mele și pieptul tău
ca niște steaguri pe câmpul de bătălie.
în rochia de femeie există violență
așa cum în cămașa de bărbat există cruzime.
atunci când rochia s-a despicat
mâinile au atins-o ca pe o materie vulnerabilă
apoi înăuntrul rochiei ceva s-a înălțat la cer
iar în afară au rămas doar picioarele pe vârfuri.
7.
piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne
și caută urma piciorului fugit din imperiu
a existat cândva un trup coerent
alcătuit din două tuburi omenești
care se înălțau deopotrivă cu pieptul
urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi.
piciorul meu se retrage viclean
ca să îl dorești cât mai aproape de tine
ca pe o carne care s-a înstrăinat
și nu-și mai găsește perechea decât tulburându-se.
8.
genunchiul meu ți se așezase pe șold
și lustruia osul pelvian ca un pantof
rochia era despicată pe șira spinării
te auzeam cum numeri pașii înapoi scârțâind pe parchet.
între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie
iar între gâtul și gura mea se găsea o viață de bărbat.
niște figuri geometrice inventate
cu muchii alungite de cruzime.
9.
te înțep cu tocul în coapsă
acesta e semnul că dansul poate începe
și că obrăznicia mea e îngăduită.
panglica de catifea de la gât e singura bijuterie acceptată
de parcă mi-aș arăta dinții.
sunt o îngrijitoare a corpurilor mișcătoare
înfricoșată de obiecte
și totuși tocul meu ar înțepa chiar și coapsa lui dumnezeu
dacă ar putea ajunge la cerul lui țeapăn
ca să facă din bărbatul acela bătrân și celebru un dansator.
***
Foto: Cătălina Flămînzeanu
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
