Cărţile sunt de mai multe feluri. Cărţi care te ating şi din inima cărora nu te mai poţi întoarce. Cărţi deocheate scrise de timizi. Cărţi mustind de umor şi de mişcări relaxate de creier, atât pentru autor, cât şi pentru cititor. Cărţi care te muşcă, care te ceartă, dar care te învaţă. Cărţi care te reprezintă, fără să-ţi dai seama de acest lucru.
Adrian Teleşpan, cel care a scris Cimitirul, ştie cel mai bine să îşi spună vorbele direct. Are darul povestirii, are glume care te îndoaie de burtă, eventual dacă ai deschis cartea la birou, unde se presupune că trebuie să munceşti, nu să citeşti bazaconii. Are blestemul şi binecuvântarea de a trăi în România şi acum la Londra. Şi are curajul şi demenţa de a fi scris un roman gay. Şi mai ales de a-l publica pe la noi, pe meleaguri literaro-mioritice.
Ceea ce e o idee bună.
Piaţa românească de carte, cu 2-3 excepţii de titluri şi autori, are un iz de mucegai comod şi confortabil. Cimitirul şi Teleşpan sunt însă vocile fresh de zilele acestea din librării. Nişte voci care vorbesc despre lucruri pe care, până acum şi poate şi de aici încolo, doar le şuşoteam pe la colţuri. Nişte voci care te fac să râzi sincer şi din toată inima, în afara cazurilor triste în care te-ai dovedi a fi un ipocrit patentat sau un hater fără posibilitate de remediu.
Adrian Green este un tînăr român, gay, care se mută la Londra. Dorinţa de muncă nu-l dă afară din casă. Cu toate acestea, viaţa e grea, iar Green se angajează ca administrator la un cimitir. Acesta este pretextul perfect pentru ca personajul să înceapă să deruleze povestea vieţii sale, în cea mai mare parte şocantă, mai ales pentru ochii ruşinoşi ai unora.
Voi pune aici prefaţa lui Teleşpan, ca să vă ofer o mostră a spontaneităţii, a greutăţii şi a sincerităţii pe care o au cuvintele lui.
„Această carte are la bază mai multe idei mici şi opt idei mari
Prima. Oamenii pot fi mai buni, dacă vor asta.
A doua. Toţi oamenii sunt egali.
A treia. Cum spunea Bob Marley sau altcineva: Când crezi că ai toate răspunsurile, viaţa schimbă toate întrebările.
A patra. Dumnezeu există acolo unde îl punem noi.
A cincea. Muzica e sfântă. Şi dansul e mişto.
A șasea. Mâncarea şi sexul sunt definitorii pentru fiinţa umană. Din motive de context, în cartea asta n-o să vorbesc despre mâncare.
A șaptea. Suferinţa e cel mai bun şut în cur când vrei să schimbi ceva cu adevărat.
A opta. Meryl Streep e născută pe 22 iunie.“
Teleşpan e un talent în curs de coacere. Dar ştie multe, multe. E talentat şi deschis. Ne invită să nu fugim de intimitate, să recunoaştem că plăcerile sau păcatele noastre uneori se confundă, indiferent de ţara unde trăim sau de identitatea sexuală. Şi ne invită să privim problemele vieţii şi din perspectiva cuiva care este atât de diferit, încât ne putem identifica lesne cu el.
Cartea este publicată la editura Herg Benet. Ilustraţia copertei este semnată Maria Zurbagiu. O puteţi comanda de aici. Nu o să regretaţi niciun minut.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
