Momentul ăla în care nimeni nu vrea să vorbească cu nimeni. Când crezi că orice o să fie mult mai greu decât ai crezut iniţial, când spui conştiinţei să plece, iar ea îţi râde-n nas şi-ţi spune că nu primeşte ordine de la tine. Momentul ăla în care dramatizezi şi-ţi pui întrebări la care nici Dumnezeu şi nici Satana nu-ţi pot răspunde, însă îţi spun cam acelaşi lucru… N-ai fost tu. Ajută? Da, e ca o epilare inghinală. E dureroasă, enervantă, însă utilă. O ajuta şi ea la ceva, ca să zic aşa…
Cum repar asta??? Nu repari. Nu poţi… Ţi-ai dori s-o poţi face, însă nu se poate. Sunt multe lucruri, multe care nu pot fi îndreptate, nu dacă nu te indrepţi tu. Nu că ai putea… Bun, vrei să lupţi, bun, bine. Norocul tău. Ai un avantaj major, sunt mulţi oameni deştepţi în viaţa ta, oameni care te iubesc, oameni care vor să te ajute…
Vei trece peste asta, împreună cu sinele tău sau singur. O să treci… Nu-i aşa?
Citiţi şi
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
