Vă aduceți aminte de filmul The Buketlist cu Jack Nicholson și Morgan Freeman? Este povestea a doi bărbați – miliardarul Eduard Cole și mecanicul Auto Carter Chambers – aflați într-un salon de spital, bolnavi de cancer în fază terminală. Făcându-și fiecare bilanțul își dau seama că, desi aparent foarte diferiti, au ceva in comun: nevoia de a se împăca cu ei înșiși și dorinta de a-și realiza visurile rămase neîmplinite din tinerețe. Filmul a popularizat termenul de Bucket List drept lista cu lucruri pe care vrei să le faci înainte să mori.
Las acum filmul la o parte. Care sunt visurile voastre dintotdeauna și la câte dintre ele ați renunțat, punându-le în sertar? Trăim într-o viteză halucinantă, bifând zilnic activități despre care credem că sunt ale noastre. Semnăm cu docililitate condica corporatistă, dar înainte de asta negociem un pachet salarial suficient de tentant. Ne urmăm un vis sau suntem plătiți suficient de bine încât să renunțăm la visurile noastre?
În fiecare om se ascunde un ghem nedepănat de visuri gata să erupă prin scoarța ființei, cerând dreptul de a se împlini. Renunțând la visuri, mai recente sau mai vechi, comitem o mare nedreptate față de noi înșine. Doar atunci când le dăm viață, trăim cu adevărat, simțind că și ele ne însufletețesc viața. Toate dorințele la care, de-a lungul timpului, am renunțat vor ajunge la un moment dat să strige după ajutor în visele noastre și s-ar putea să nu mai avem destul timp pentru a le împlini.
Vechii egipteni aveau o credință frumoasă despre moarte. Când sufletele lor ajungeau la intrarea în rai, paznicii le puneau două întrebări ale căror răspunsuri condiționau accesul: Ai găsit bucurie în viață? Viața ta a adus bucurie altora? Aceste întrebari pot fi reformulate: ți-ai împlinit visurile? I-ai ajutat pe alții să și le împlinească?
Visurile unui om reprezintă un index al măreției sale. Viața este un imens loc de joacă. Dacă nu am trăit-o jucându-ne, bucurându-ne de ea, asumându-ne zenitul și nadirul ei, rămânem cu gustul amar că nu am trăit decât pe jumătate. Ai sperat ceva, ai visat, apoi ai pierdut. Nu contează asta atâta vreme cât mai poți pierde, mai poți visa și mai poți învinge! Apreciez măreția omului în funcție de splendida lui dorință de a face imposibilul. Ni se oferă șansa de a trăi o viață de care să fim mândri. Dacă desoperim că nu este așa, trebuie să avem tăria să o luăm de la capăt. Ori de câte ori e nevoie!
Dacă îți place să călătorești, călătorește! Dacă îți place să cânți, cântă! Dacă îți place să dansezi, dansează ca și cum întreaga lume ar fi creată ca o scenă imensă sau ca un ring nesfârșit de dans.
Nu aștepta să cada cortina, asumă-ți un rol și joacă-l cu pasiune. Avem în noi suficientă combustie pentru a da naștere unei stele care luminează și dansează nestingherit într-un univers făcut anume pentru a multiplica prin ecou țipătul nostru de viață.
A avea visuri este cea mai mare voluptate din lume, mult mai mare decât banii, sexul și puterea împreună. A nu visa este o infirmitate dureroasă, este ca si cum ai accepta de bună voie să respiri aerul curat al muntelui cu un singur plămân, ca si cum ai accepta să vezi cu un singur ochi verdele smaraldin al unei pajisti curtate de splendida policromie a florilor de câmp.
Trăind acut sentimentul de irepetabilitate, trebuie să ne alegem modul cel mai frunos al risipirii noastre sub aurita fecunditate a visurilor. Suntem aici o singură data, ni s-a dat o singură viață, fără posibilitatea de o repeta în cazul în care o trăim altfel decât ne place. Nu putem trage mai multe cadre pentru a alege cel mai frumos zâmbet, cea mai reușită replică. În mod cert, însă, putem alege un alt rol, acela care ni se potrivește cel mai bine, furând toate aplauzele disponibile ale universului înainte de lăsarea finală a cortinei.
Îmi legăn visurile, dar nu pentru a le adormi, ci pentru a fi în mijlocul lor, visând și mai mult, urmându-le până la capăt, le cânt și le descânt, fac un zbor de încercuire în jurul lor, așa cum vulturul își încercuiește prada, pentru că de soarta viselor se leagă partea cea mai frumoasă a vieții noastre!
Și tu poți scrie pe Catchy! Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.