- Vrei să zici soră cu ‘’Bleisure’’? Adu-mi chiar acum, te rog, dacă se poate. Să fie porție mare!
“Mundihna”, această tendință a momentului, pare să răspundă destul de bine dorinței de a ne descoperi o utilitate socială în viața profesională, în timp ce savurăm puțină odihnă. Iar aceasta din urmă, să recunoaștem, ni se potrivește atât de bine…
Pentru acest articol am ales să înlocuiesc “Bleisure”, termen pe care poate mulți îl cunoașteți deja, cu “Mundihnă”.
Dacă nu de dragul argumentului lingvistic, atunci pentru că iubim coincidențele și am descoperit că în limba Sundanese, vorbită în Indonesia, “mundihna”, această prescurtare care conține și muncă, și odihnă, se traduce prin: “este bine”.
De unde a venit ‘’Mundihna’’?
Ei, bine, în spațiul digital în care petrecem multe ore pe zi, o persoană obișnuită posedă cel puțin un smartphone, un laptop sau o tabletă, pe lângă computerul tradițional de birou. Într-un astfel de mediu găsim, în mod paradoxal, mai mult ca niciodată nevoia de a ne apropia de spiritualitate.
„Afaceri” plus „Leisure” dau „Bleisure”. Pe românește, ‘’Mundihnă’’.
Pentru că a devenit posibil
La început, s-a spus că „mundihna” este un produs de lux preferat de profesioniștii din domeniul digital. Treptat, s-a constatat că nu sunt singurii care aleg călătoriile în care ar putea lucra – găsim din ce în ce mai mulți corporatiști, indiferent de domeniu, ai căror angajatori au convenit stilul de lucru hibrid, dar și liber profesioniști sau chiar pe aceia din zone de nișă, care nu și-ar fi văzut activitatea la distanță cu trei ani în urmă, dar care, după amorțeala pandemiei, au negociat fără emoție un astfel de contract.
Pentru că a devenit posibil.
Ceea ce acum este un trend global vizibil pentru toți, are începuturile lui chiar și în țara noastră, căci în România anului 2018, imediat după reglementarea legislativă a activității de telemuncă, mai multe companii multinaționale au oferit cel puțin o zi pe săptămână în acest regim.
Dan, Maria, Aron, Toma, Ina…
… și continuăm numărătoarea.
Dan are 42 de ani și călătorește singur. Lucrează în cercetare geologică și spune că a devenit mai eficient atunci când integrează studii sau transformă date primare în informații, dacă o face într-un loc care îi stimulează creativitatea, poate chiar în natură. De obicei, închiriază locuințe direct de la proprietari, pe perioade între una și trei luni.
Maria și Aron călătoresc în cuplu și pare că trăiesc la maxim vârsta de 30 de ani fiecare: el lucrează în domeniul digital, iar ea menține un blog dedicat problemelor tineretului. Obișnuiesc să spună că nu s-au simțit niciodată mai aproape de profesiile lor decât acum. Ei doi închiriază case în sate uitate de lume, dar cerința este întotdeauna neobișnuită: conexiune Wi-Fi puternică.
Toma și Ina formează un cuplu în jur de 45 de ani, cu doi copii pentru care au ales o formă de învățământ la distanță. Ea este arhitect, așa că în călătoriile lor prin Europa își promovează afacerea de familie cu căsuțe de camping adaptate progresului tehnologic, dar personalizate în stil rustic. De obicei nu stau într-un singur loc mai mult de câteva zile, dar au și avantajul de a călători în propria lor rulotă frumos colorată.
Fără nicio concurență, „mundihna” pare în acest moment cel mai sigur mod de a ne oferi
6 motive pentru a ne simți deasupra a tot ceea ce nu ne mai face fericiți:
- Studiile post-pandemie avansează ideea că ne manifestăm din ce în ce mai mult într-un echivalent al Evului Mediu, dând dovadă de empatie zero unul față de celălalt, egoism în cel mai înalt grad și minciuni fără rost, pe care nici nu ne mai interesează să le acoperim într-un mod subtil. Da, pe loc și fără urmă de remușcare avem tendința de a-i sacrifica pe cei dragi. Și căutăm confortul personal, ori de câte ori este necesar.
- După acel „stay-cation” pandemic, simțim o nevoie atavică de a alunga anxietatea socială neplăcută. Dacă nu, știm că îi vom face pe psihoterapeuți bogați și oricum au devenit una dintre cele mai bine plătite profesii peste noapte. E mai confortabil să lăsăm conceptul de „mundihnă” să aibă grijă de mintea noastră, nu-i așa?
- Avem nevoie de afecțiune și interacțiune, deci un scop comunitar pentru acțiunile noastre. Acum, aceasta se numește „mundihnă” și se asigură că munca în timpul unei călătorii vine cu destui străini la pachet, cu care să împărtășim povești. Ați putea fi tentați să argumentați că „mundihnă” ar putea avea loc într-un cerc de apropiați, cu care să călătoriți și să vorbiți. Chiar și așa, s-a descoperit această tendință a omului de a considera că este mai sigur să discute cu străinii, sub promisiunea că nu-i va revedea, așa că într-o zi nu va fi judecat și nici abandonat de ei. Alt argument?
- Filosofie: „Mundihnă”, ca manifestare descrisă mai sus, pare să ne ofere un oarecare focus social și chiar lipsa ori diminuarea anxietății. Acestea, se zice, sunt semne ale atingerii autodepășirii, starea mai presus de toate la care visează omul… încă de la prima Evă pe Pământ. Da, este ceea ce denumim ca autotranscendență. Ați fi zis ?
- Tendința de a se concentra social și de a reduce anxietatea crește cu siguranță motivația și oferă startul unei atitudini care reflectă, mai degrabă decât interesul personal, preocuparea pentru bunăstarea celorlalți.
- Certitudini: când oamenii s-au dovedit a fi mai egoiști decât în vremurile anterioare, istoria a arătat nevoia de inversări, de creștere a prosocialității și de a ajuta la construirea și menținerea relațiilor. Un exemplu este perioada Renașterii, după un Ev Mediu sumbru.
S-ar putea să trăim astfel de premise
Timpul liber combinat cu activitatea profesională a fost rapid încorporat de vestici într-un termen: “bleisure”.
“Mundihna”, așa cum am ales să-i spun azi, este noua filozofie comercială și, în mod clar, a devenit un mod de viață. Doar că… să vedem pentru cât timp ne ajunge, nu-i așa?
Varianta în limba engleză a articolului se regăsește aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Singurul 1 Mai de care îmi amintesc
Când e ideal pentru sănătate să ieșim la pensie/Până când putem să (mai) muncim
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
