Suntem nişte porci, dar ne tratăm!

31 December 2014

Marius AgapeTotul a început acum cîţiva ani. Tipa care mă iubea atunci, mă întreabă dacă printre dorinţele mele privind noul an există şi ea. Urmau exact artificiile, iar eu aveam ceva whiskey la bord. În mintea mea plină de cereale distilate s-a declanşat avalanşa. Nu-mi pusesem nicio dorinţa. Brusc am simţit că anul viitor va fi un an secetos pentru simplul fapt că nu i-am ordonat cum să fie. Ei nu i-am spus nimic atunci. Am pupat-o şi i-am întins paharul de şampanie, lăsîndu-i de înțeles că va fi bine şi vom trăi fericiţi pană la adînci bătraneţi.

Suntem nişte porci. Aşa e, dar ne tratăm!

Nu a rămas fară urmări acea noapte. Fiind o fecioară veritabila am început rapid să despic ideea şi să o întorc pe toate părţile. Am înțeles că dorinţele de sfîrşit de an sunt speranţe care pleacă din interior şi e normal să fie aşa. Evoluăm. Mergem înainte. Vrem mai mult.

Următorul revelion m-a găsit singur. Chiar dacă mă şi simţeam singur, aveam pregătit pachetul cu dorinţe şi, nerăbdator precum vinul spumant, aşteptam numărătoarea inversă de la televizor.

Cu exactitatea orologiului elveţian s-au întîmplat toate. La timpul potrivit, exact cînd credeam mai puţin. Deja în mintea mea a devenit o tradiţie.

Luat de val, deja în anii următori visam cai verzi pe pereţi. Chestiuni materiale de care n-aveam nevoie neapărat. Pe parcursul anului realizam cît de superficial am devenit. Deja îmi făceam griji privind maturitatea mea.

ceas ora de iarna

 Sunt constructor. De la un profesor charismatic și foarte viu am învăţat că o construcţie nu va fi mai stabilă şi mai sigură dacă vom supradimensiona armătura ce o leagă, ci trebuie să-i calculam structura corect, astfel cu banii rămaşi vom putea să-i facem şi un finisaj frumos.

La fel e şi cu dorinţele, e păcat să-le risipim.

Funcţionez după principii și tratez cu seriozitate maximă vorbele din bătrâni. Cred foarte tare în ele pentru că vin dintr-o inteligenţă nativă şi sinceră, nu dintr-o minte lucrată şi antrenată sau din vreo frustrare a unui filosof beţiv si nefericit.

Aşa că, ai grijă ce-ţí doreşti fiincă chiar se poate întîmpla.

Nu voi scrie aici ce-mi doresc pentru anul viitor, dar ştiu că aştept cu braţele deschise tot ce-mi va oferi el.

Dorinţele mele sunt realizabile, conţin viaţă şi soare, există ploi de mai, şi ninsoare abundentă, şi mare caldă, și piscuri înalte printre altele.

Şi da, exişti şi tu, draga mea. Exact aşa, fluctuantă şi frumoasă!



Citiţi şi

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Mumu – Amintiri dintr-o copilărie ‘agresată’

Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Shanna / 9 January 2015 23:41

    Buna seara,
    Am citit numeroase articole aici, articole .. cuvinte ce mi-au mers la inima…
    Si as vrea sa va povestesc ceva… poate se leaga un alt articol scris cu cuvinte marete de acesti oameni talentati ai revistei voastre.
    Titlu: Ai grijă ce-ţí doreşti fiincă chiar se poate întîmpla.
    Sunt o femeie frumoasa la cei 44 de ani ai mei. Asa spun cei ce ma cunosc si cei ce nu ma cunosc. Nu extraordinar, as spune… si stiu asta, sunt realista. Poate putin peste normal. Doar putin. Sunt casatorita de cand ma stiu. Adica de la 20 de ani. Asa era moda atunci… De parca barbatii ar fi fost pe cale de disparitie…. Prost gandita treaba. Sau negandita mai bine spus. Am iubit atunci. Am iubit cu naivitatea unui copil. Copil ce eram. Dar spre nesansa mea am nimerit prost. Sau poate acea alegere m-a facut sa fiu azi ceea ce sunt… de fapt sigur! Si mai stiu ca nu imi place in totalitate ceea ce sunt. Nu are rost sa intru acum in detalii. Sunt o femeie constienta de frumusetea si inteligenta ei, dar cu oarece frustrari si care nu stie sa fie ea insasi. Pentru ca am fost ingradita a fi eu insumi. Am deranjat cu personalitatea mea. Sotului meu i-a placut bautura. Scandalurile. In compensatie Dumnezeu mi-a dat un copil destept, frumos, un copil perfect as putea spune. Care nu a facut niciodata probleme si este numai motiv de mandrie. Cum imi place mie sa spun… : Cel mai bun “lucru” din viata mea! 🙂 Isi face viata in alta tara. In tot acest periplu prin viata mi-am dorit cu ardoare un barbat care sa ma iubeasca asa cum sunt, fara sa doreasca sa ma modifice in vre-un fel, sa ma accepte asa cum sunt… un fapt deja banal, pentru ca de fapt cam toate femeile vor asta. Pentru mine o dorinta speciala…Si exact ce mi-am dorit Dumnezeu mi-a dat. Un barbat care ma vrea asa cum sunt. Care ma adora si face toate eforturile pentru a fi impreuna cu el pe restul vietii mele si a lui. Care vrea sa plec din aceasta casatorie ce a devenit separatie de ceva timp. Sau singuratate in doi. Fiecare cu singuratatea lui in camera lui. Acest barbat locuieste in alta tara si vrea sa imparta cu mine putinul lui. Dar ce este mai important … vrea sa isi imparta viata lui cu mine. O oarecare din alta parte a lumii… Toata viata mi-am dorit asta! Si stiti ..? ai grijă ce-ţí doreşti fiincă chiar se poate întîmpla.! Da.. !
    Sotul stia ca vreau sa plec din tara de mult timp. Ca vreau sa fac ceva cu viata mea. Chiar daca aici am aproape totul… material chiar am totul. Am nevoie de o schimbare ca de aer, asa am gandit. Nu am implinire sufleteasca. Si daca asa ceva nu ai.. Cred ca bunurile materiale nu valoreaza nimic. Stiu ca poate sunt rea acum si nu ma gandesc la cei multi lipsiti de cele mai elementare lucruri…
    La aflarea vestii ca sunt hotarat sa plec sotul reactioneaza exact asa cum va asteptati. Realizeaza pierderea si se pune contra, lupta cu tot ce poate.
    Acum eu stau si ma intreb… Sa raman facandu-i fericiti pe altii, dar suferind eu? sau sa plec find eu fericita dar ranindu-i pe cei din jurul meu?
    Cred ca e o intrebare ce abia acum am invatat sa mi-o pun. Pentru ca pana acum nu am tinut cont de nevoile mele ci doar a celor din jur.
    Si cand Dumnezeu mi-a dat ce mi-am dorit o viata intreaga, eu decopar intrebari existentiale si ce e mai greu… incerc sa descopar raspunsuri.
    Ai grija ce iti doresti…!

    Aceasta ar fi povestea mea… Eu cred ca dumneavoastra o puteti cosmetiza putin… sau putin mai mult…
    Daca o publicati e hotararea dumneavoastra. Eu ma bucur daca o cititi macar.
    Va doresc o seara placuta!
    Si.. ador articolele sin aceasta publicatie!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro