“Bunicul meu zicea că pentru a schimba lumea e nevoie de foarte puțin, de trei lucruri: să-ți educi bine copiii, să fii onest, nu sfânt, onest, și când poți, când se întâmplă, să ajuți pe cineva care are nevoie. Atât.” – Lorenzo Licalzi
Sunt oameni care urăsc cearta, conflictele, neînțelegerile și răspund mereu cu o vorbă bună, un gest elegant, o tăcere. După caz.
Îmi plac oamenii care nu sunt intruzivi, cicălitori, agresivi, care fac din discreție și bun simt o caracteristica a personalității lor. Și ți-i amintești, chiar dacă nu-i cunoști, chiar dacă nu o să-i mai vezi, poate, niciodată în viață.
Sunt cei care, la o coadă, la cumpărături, dacă te văd grăbit, agitat că trebuie să ajungi repede altundeva (mi s-a întâmplat când trebuia să iau copiii de la școală), te invită politicos să treci în fața lor, ba îi roagă și pe ceilalți să-ți dea prioritate.
Sunt cei care, în metrou, chiar dacă sunt mai bătrâni decât tine, se ridică și-ți cedează locul pentru că îți citesc pe chip suferință sau oboseala extremă.
Sunt cei care, la o petrecere cu bufet, nu dau buzna să-și umple farfuriile până la refuz, ca mai apoi să le abandoneze pe jumătate pline, consumă atât cât ar consuma la ei acasă, nimic mai mult. Pentru că sunt responsabili, nu sunt risipitori și nici nesimțiți.
Compasiune, pictură de Tammera Malicki-Wong
Sunt oameni care, într-un loc străin, departe de familia și casa lor, sunt în stare să simtă grija și preocuparea mamei, soției, copiilor. Și ajută, atât cât pot, conștienți fiind că, poate, într-un alt colț de lume, cineva îi ajută, susține și îndrumă pe cei dragi lor.
Sunt oameni care te întreabă dacă ai mâncat, dacă ai dormit, dar și dacă ești fericit sau trist, dacă mai ai lacrimi de plâns, pentru că nu doar trupul are nevoie de hrană, ci și sufletul. Cu oamenii aceștia ai curaj să pleci la drum. La orice drum, pentru că îți dau încredere, curaj și speranță, îți risipesc grijile și-ți liniștesc sufletul.
Sunt oameni care rămân să lupte, chiar dacă stiu că lupta aia e foarte probabil să o piardă. Nu aleg strada cea mai ușoară, nu renunță niciodată.
Sunt cei care ar fi bine să fie mulți, foarte mulți, dar din păcate sunt puțini. De aceea ni-i amintim, îi pomenim, îi dăm de exemplu. Pentru că ne ating sufletele, ne fericesc inimile, ne dăruiesc speranță.
Citiți și alte articole ale Mariettei.
Marietta e Romantica lu’ pește 🙂 Dacă vă place, o vizită și un like o vor face să zâmbească.
Marietta a scris și o carte: Fata cu cimbru în buzunar. O găsiți aici. Dacă vă va plăcea, o va scrie și pe-a doua. 🙂
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
