Îmi place să testez oamenii în general, dar mai ales bărbații, să văd dacă ne merităm unul pe celălalt.
Îmi plac bărbații care ne acordă timp să ne cunoaștem, să mâncăm o prăjitură, să râdem, într-un cuvânt să ne descoperim sufletele și mai apoi trupurile. Dar nu prea mult timp (adică vreo 4-5 ani), că mă obișnuiesc așa și rămâne în friend zone.
Povestea mea și a lui a început când eu aveam 18-19 ani și el 20-21 de ani.
Era o zi de primăvară și am fost prezentă la o acțiune caritabilă pentru că întotdeauna mi-a plăcut să ajut oamenii, pentru că, la rândul meu, știu ce înseamnă să ai suport sufletesc atunci când ai nevoie (o îmbrățișare sinceră, o vorbă bună…) În prezent, am 31 ani și am o meserie în care îi ajut pe ceilalți.
La un moment dat, stând pe o bancă, am văzut un el care mă privea așa cum nu o mai făcuse nimeni până atunci, cred că asta m-a și făcut să-i răspund gingaș la privire cu un zâmbet tremurat. El s-a apropiat de mine și m-a întrebat: “Vrei să ne plimbăm un pic?” Eu i-am răspuns scurt și tăios: “Nu!”
Afară începuse să picure și a trebuit să plec, am mers puțin înainte și am întors capul, am zâmbit amândoi și fiecare și-a văzut de drum.
Nu credeam că ne vom mai întâlni vreodată, poate a vrut doar să mă facă să mă simt în largul meu. Era un băiat frumușel și, în ciuda problemelor zilnice, zâmbea mereu și parcă se bucura de viață prin toți porii.
La momentul respectiv, nu am vrut să-i acord importanță pentru că nu știam ce să cred, ce se întâmplă pentru că atunci ne-am întâlnit pentru prima dată. În plus, eu aveam atunci o relație stabilă cu un băiat de vârsta mea, ne iubeam foarte mult și chiar nu credeam că ne vom despărți vreodată.
Anii au trecut, fiecare a avut experiențele proprii de viață și fiecare s-a maturizat în felul lui. După un timp, acum cinci ani, viața ne-a adus din nou față în față, el zâmbea la fel de frumos și de larg, ochii îi sclipeau de fericire.
Nu mi-am dat seama cine e sau nu voiam să cred că se poate întâmpla asta. Un prieten comun mi-a amintit cine este și unde ne-am mai întâlnit. Atunci am zâmbit și în sufletul meu m-am bucurat. Eu, fata timidă și neîncrezătoare atunci, l-am rugat pe acest prieten să-i dea adresa mea de facebook, să vorbim ca prieteni (atunci chiar nu mă gândeam la altceva). Nu mă așteptam ca el să fie bărbat și să știe ce își dorește de la o femeie frumoasă, deșteaptă și… singură.
După câteva minute de conversație pe facebook, a făcut rost de numărul meu de telefon: a știut cum să mi-l ceară. Am vorbit ceva timp și la un moment dat m-a întrebat: “Când o să ne mai vedem?”. I-am spus că nu știu.
Am vorbit câteva seri foarte lungi și frumoase la telefon. Este genul de om de care nu ai cum să te plictisești. Într-un final, mi-am dorit să mă viziteze. Era o duminică însorită, pe la începutul lunii martie. Am vorbit la telefon, i-am dat adresa, m-am făcut frumoasă și l-am așteptat cu un zâmbet larg, încercând să-mi controlez bătăile inimii. În ziua aceea am vorbit foarte mult, unul despre viața celuilalt, am râs foarte mult, am mâncat împreună și la final de zi am pronis că ne vom revedea. Atunci nu mă gândeam decât la o relație de prietenie, îmi plăcea felul lui de a fi.
Mă suna în fiecare zi și îmi arăta că îi pasă de mine. Cu timpul, mi-am dat seama că era genul de om care mă lăsa să fiu eu, naturală, fără machiaj fizic și sufletesc. Mă lăsa să fiu copil lângă el. Să mă alint, să mă strâmb, să-i arăt lenjeriile mele sexi. Să defilez prin fața lui și să ne amuzăm împreună. Am trăit un an magic pentru că atât ține un lucru frumos.
La un moment dat, mi-am dat seama că nu putem merge pe același drum în viață, nu ne putem susține fizic (pentru că orice pasiune, chiar și cea dintre un bărbat și o femeie, trebuie întreținută). Chiar dacă ne înțelegem foarte bine, ne iubim, nu putem trăi numai în așternut.
Citiți și Bărbatul tantric există
Așa că, într-o zi, m-am gândit că trebuie să fie bine toată viața și l-am făcut să plece. A fost foarte greu, dar îmi doresc din suflet să-i fie bine.
Mă bucur că l-am reîntâlnit și că m-a ajutat să mă descopăr ca femeie matură. M-a ajutat să descopăr că sunt o femeie pasională și că ador preludiul, acela bine făcut și fără grabă. Datorită lui am învățat să “citesc” acum bărbații ăștia macho care cred că toate femeile sunt curve și care vin cu aere de bărbat fatal: “Hei, draga mea nu vrei să facem sex?”. Bărbații adevărați fac sex nu dragoste.
Eu cred că dragoste faci atunci când ai sentimente pentru femeia din așternut. Când contează mai mult fericirea ei decât a ta. O femeie deșteaptă nu rămâne niciodată datoare, nici măcar în pat! Sex faci atunci când vrei să te simți doar tu bine ca bărbat, pentru cinci minute și femeia din așternut e doar o păpușă vie, menită să te stimuleze să dai de două ori din fund.
Guest post by Anonimă
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
