Dragă soție,
Sunt eu, fosta amantă a soțului tău.
Vreau să te asigur pe această cale că nu vei mai fi deranjată de prezența mea decât în gândurile tale. Îmi pare rău. Nespus de rău îmi pare că sunt eu cea care a făcut parte din sceneta asta proastă. Înțeleg că poate crezi că e vina mea și că mă urăști. Poate după ce citești ce îți scriu, mă vei urî mai puțin.
Aș vrea să încetezi să încerci să-mi faci mie rău, sperând că așa îți va fi ție mai bine, pentru că nu-ți va fi. Iar eu, în mod evident, cumva voi ieși din niște situații dificile. Poate cu durere și suferință, dar să știi că suferința mea nu va alina cu nimic durerea ta.
Soțul tău are un talent deosebit, este un bărbat special. Nu doar că este un egoist și un laș fără pereche, incapabil să-și asume propriile fapte, dar câștigă încrederea oamenilor doar ca să tragă foloase și doar pentru binele propriu, călcând în picioare orice, dacă situația se schimbă și nevoia personală o impune. Iar respectul… respectul nu mai are nicio relevanță în sistemul său de valori cu care se bate în piept atunci când frica îi pătrunde în oase, uită instantaneu că pretinde a fi un gentleman, că are „ștaif”… de unde, o mizerie. Dar nu trebuie să-ți spun eu ție asta, probabil știi mai bine ca mine ce fel de om ai lângă tine.
Vei avea tendința să crezi că din cauză că sunt rănită spun toate astea, dar dacă vei reflecta tu cu tine, vei găsi curajul să recunoști tot ce eu descriu în omul ce-ți stă alături. Sunt rănită, da, pentru că a disimulat atât de bine caracter și demnitate, încât primesc șocuri după șocuri pe măsură ce timpul trece și înțeleg cum e, de fapt, omul ce și mie mi-a stat alături. Te-a jignit și redus la nimic în fața mea de nenumărate ori. L-am compătimit crezând că ești nebună, îmi imaginam cum doar îl manipulezi, îl șantajezi emoțional și el este biata victimă ce acceptă tot pentru copii. Săraca de tine, câte vei fi îndurat. Și câte vei mai îndura. Tot timpul ăsta nu făcea decât să se folosească de mine ca să-ți arate ție ce puternic e și cum nu dă doi bani pe tine, ca să-ți intre bine în cap. Și asta doar pentru că nu este în stare să recunoască, să-și recunoască ce frică îi e că tu nu dai doi bani pe el, că nu contează, că nu are valoare. Și are dreptate, nu are, cum ar putea să aibă?
Iar acum, povestindu-ți orice îl întrebi despre mine, nu face decât exact ce a făcut și cu mine, se chinuie să-ți câștige, pardon, recâștige, încrederea, punând pe masă lucruri care, în mod evident, nu au absolut nicio relevanță în refacerea relației dintre voi. Iar asta nu se va întâmpla, că durerea ta nu va dispărea nicăieri atâta timp cât nu înțelegi motivele pentru faptele sale, cu atât mai mult cu cât a încercat, poate acum îi e frică să o mai facă să nu-l gonești, să dea vina pe tine, vezi tu, Doamne, cum el săracul, din cauza ta m-a sedus pe mine. Stai liniștită, n-ai niciun fel de vină, dar nici urmă de vină. Că doar nu l-ai oprit tu să spună ce anume îl nemulțumește și să caute o cale să rezolve problema. Sau nu l-ai oprit tu să spună că nu mai poate și vrea să divorțeze, dacă a zis și tu n-ai fost dispusă la schimbare. Singurul responsabil este el, cel care are, ca orice om, frici, și caută, ca un om, cea mai simplă cale să-și împlinească nevoile. Iar eu l-am valorizat, eu l-am înțeles și susținut când tu nu știai cum să o faci. Iar pentru că îi alimentam ego-ul astfel, a ales să ne mintă pe amândouă, pe tine știi tu mai bine cum, iar pe mine cu simulări de ce a înțeles că aveam eu nevoie. Vezi tu, și eu tot o victimă închipuită…
Îmi cer iertare, ție, femeie înșelată, îmi cer iertare. Am participat la suferința ta cu o nepăsare inconștientă, crezând toate câte îmi spunea. Iar tu nu erai decât o femeie care făcea ce știa și putea ea mai bine pentru copiii și familia ei, în felul său. Iar asta fusese perfect pentru el până când orgoliul s-a ridicat și i-a spus că tu nu îi mai oferi suficientă confirmare ca să se simtă bărbat, ca să se simtă un om important, prețios. Și, în loc să-și caute propria durere, care nu avea nicio legătură cu tine, a căutat o sursă de hrană emoțională. Îmi recunosc comportamentul similar. O cantitate impresionantă de narcisism și la mine, de aceea și acceptam cu ușurință orice baliverne, îmi hrăneau și mie orgoliul înfometat de confirmări că sunt deosebită.
N-a fost decât o iluzie, doar că eu am făcut ceva ca să înțeleg că îmi pot afla valoarea și prin alte căi, dar el nu a avut curajul să se uite în străfundul sufletului să afle ce îl doare. Mai am încă multe de reparat, însă măcar mă uit la ele. Din păcate, a ales să se întoarcă la tine, cu capul plecat, tot de frică. Pentru că îi era frică de faptul că peste un timp va ajunge să nu mai fie suficient de bun pentru mine, și atunci cine l-ar mai fi venerat? Se temea că va ajunge în aceeași suferință și din cauza mea. Dar nu ar fi fost și nu e din cauza altcuiva faptul că el se simte mic. Nu te lăsa păcălită de aroganță și de cât de volubil e, poartă masca perfecta a încrederii în sine. Sub ea, frici peste frici.
Am să închei, simt că exagerez pentru că am nevoie să îi răspund cumva cu aceeași monedă, și nu e cazul.
Un singur lucru mai vreau să știi, nicio secundă acțiunile mele nu au fost îndreptate împotriva ta, au fost doar ce am știut face pentru a-mi fi bine. Urât, limitat, egoist. Îmi pare rău. Mi-am învățat lecția. Dar nu pot întoarce timpul.
Iartă-mă!
Guest post by Tinkerbella
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.