Sute de kilometri parcurşi până aici, şi ea nu e acasă. Of! Stau în vârful dealului, rezemat de maşină, privind în jos, aşteptând. Un Matiz obosit urcă încet, prea încet.
Totul e aranjat, dar – vorba englezului – first things first. Când se merge la supermarketul de jos umpli frigiderul pe o săptămână. Însă omul nu trăieşte numai cu pâine.
Ne citisem, fără să ne cunoaştem. A intrigat-o o expresie: “karma is a bitch”. M-a căutat într-un miez de zi pe messenger să mă întrebe ce Doamne iartă-mă vreau să spun cu asta.
Am pus cărămidă peste cărămidă şi ne-am construit unul pe altul din ruinele în care ne aflam. Într-o noapte i-am spus “moonie”. S-a simţit curată şi argintie.
Acum o priveam în adâncul ochilor şi îmi venea să sar acolo ca-ntr-o fântână. Am sărit. În braţele ei. Ea, în ale mele. O clipă toate universurile au dispărut. A fost o totală ieşire din timp şi o golire a inimilor una întru alta.
Căsuţa avea spărturi în acoperiş de la furtuna din ajun. La un timp după aceea, o voce mi-a spus: “De când se plânge inima că nu poate bate cuie?” Chiar aşa. Fiecare cu karma mă-sii!
M-a pus pe orbită ca nimeni alta. Francă, directă, aspră chiar. O asprime tandră. Am crescut prin prietenia ei cât n-am reuşit în trei iubiri tulburi. Îmbrăţişarea cosmică din Ziua Independenţei s-a dovedit de excelent augur.
Sunt cinci ani de atunci. Luna şi Pământul orbitează împreună, dar separat. Aşa-i în cosmos. Coliziunile nu-s de nicio treabă. Dansul prieteniei continuă şi nu se va putea uita acel moment: de dincolo de fumul din exploziile trecute, pe boltă, când apare luna.
Te iubesc, moonie. Te voi iubi mereu.
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Horoscopul Lunii Noi în Scorpion din 1 noiembrie 2024, ora 14:47
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
