Timp de câteva luni, toată lumea mă întreba dacă sunt bine. Răspundeam mereu cu un zâmbet și un “da”, pentru că așa credeam că arată puterea. Însă, în realitate, eram departe de bine. Un dezastru ambulant și cu o viață întunecată.
Dormeam excesiv, eram mereu epuizată, și chiar dacă nu mâncam, corpul meu se schimba în rău. Spitalul de urgență devenise a doua mea casă, prietenii deveniseră străini, iar bărbatul, care era cândva al meu, devenea ușor, ușor al ei. Între timp, casa și familia mea păreau reci și distante, iar lumina era doar o amintire îndepărtată.
Cu toate acestea, răspundeam în continuare că sunt bine. Mă mințeam și îi mințeam pe alții, gândindu-mă că poate așa va deveni mai ușor. Până într-o zi, când am luat hotărâri radicale. Am schimbat totul: casă, oraș, prieteni, obiceiuri. Mi-am creat propria lumină și am început să-mi construiesc propria fericire.
Acum, nimeni nu mai întreabă, dar jur că sunt bine! Mă bucur de o sănătate de fier, am pierdut în greutate, am prieteni puțini, dar care contează cu adevărat, și o familie liniștită. Am început ceva nou, ceva care mă face să simt că trăiesc cu adevărat. Desigur, nu sunt vindecată încă, dar lucrez la asta zi de zi.
Pentru cei care se îndoiau acum două luni, vă asigur că acum sunt bine! Dacă nu mă credeți, sunați-mă. Am același număr de peste 15 ani. Simt liniște, bucurie, și încep să visez în culori.
Am avut chiar și un moment în care m-am simțit fericită. Pentru că, nu-i așa?, fericirea nu e o stare, fericirea e un moment. Bon Jovi în mașină, un oraș plin de lumini și un zâmbet cald. A fost tot ce mi-a trebuit pentru a realiza că am reînceput să simt, tot în culori. Încă mai am momente în care cred că nu voi putea ierta – pe mine, pe el, pe ei. Sau în care cred că anul 2023 a lăsat niște urme atât de adânci, încât nu mă voi putea face bine niciodată. Dar pentru asta lucrez la mine. Prin terapie, prin Dumnezeu și prin tot ceea ce am devenit.
M-am întors la rădăcini, am regăsit femeia încrezătoare cu zâmbetul cald și lumină în ochi. Da, mai am de parcurs, dar acum știu că pot reîncepe să simt în culori. Nu sunt vindecată încă, dar lucrez la asta, cu fiecare zi care trece.
Sunt bine, jur! Mai bine decât am fost în ultimii șase ani.
Guest post by Geolina
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
