Sunt angajată într-o iubire ce seamănă tare mult cu un război. Și of, cât ador să mă războiesc! Mă simt un Napoleon feminin care naște armate de priviri ce mă ascultă numai și numai pe mine, iar inamicul e prietenul meu cel mai bun, dușmanul meu de ani de zile, omul care după ce și-a aruncat o singură privire s-a prins de retina gândului meu și refuză să se dea jos de pe ea.
Ce faci atunci când stai la taclale despre Suflet două ore întregi și în jur îți intră minutele la apă, te scufunzi în vocea lui și el înoată în vocea ta din semnul acela al întrebării de pe chipul tău? Se răstoarnă lumea întreagă, pădurile urlă de atâția lupi și Alfa din tine și din el deschid universuri ce se suprapun ca foile unui șervețel împresurat cu litere. Pentru tine și pentru războinicul din el cuvintele cu forma lor sunt doar motive de construcție a unui labirint în jurul unei trăiri pe care vreți să o păstrați mereu.
Te decizi totuși să îi spui următoarele:
– Cu cât ești mai departe de el, cu atât el te știe mai aproape!
– Să nu mai arunci inimioare în mine, mai bine de atât ar fi să taci!
Sursă foto: tumblr.com
– Să nu mai îmi trimiți inimioare pentru nimic în lume!
– Inimioarele pe Facebook mă încălzesc la fel de mult cum mă încălzește ploaia. Ești tu oare ploaia mea? Dar eu am nevoie de soare că îmi e mereu frig. Sunt eu destul de gheață cât să refuz vehement ce-mi dăruiești tu. Râzi pentru mine o singură dată, RÂZI cu adevărat lângă mine și încetează cu toată șoptirea asta pe care mi-o oferi! Eu vreau să te strig, vreau să îți sar în brațe, să mă arunc în tine cu toate gândurile mele și tu îmi ceri să merg pe vârfuri, de parcă tot timpul dormi. Inimioare inimioare ascunse, strâmbe de fricile tale.
– Mai întâi, poartă, te rog eu, o luptă cu tine însuți, și apoi vino și luptă-te cu mine. S-ar putea să te fac să învingi. Crezi că poți să câștigi știind că eu te-am lăsat?! Dar cum să nu te las, când tu te porți ca un copil!
– Asumă-ți ce dracu’ faci în faptele tale, că faci numai prostii, încurcând ațele mai rău ca un pisic în călduri, și de-abia atunci trimite-mi inimioare pe Facebook.
Să vedem ce va răspunde
Guest post by IBM
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
