Au construit o cale ferată peste Alpi, pentru a face legătura între Viena şi Veneţia, încă dinainte ca trenul care să facă această călătorie să existe. Au construit-o pentru că ştiau că, într-o zi, trenul va veni.
Frances Mayes (Diane Lane) este o scriitoare de 35 de ani din San Francisco, ce tocmai află că soţul său are o relaţie cu o altă femeie şi doreşte să divorţeze. Divorţul îi epuizează resursele financiare şi sentimentale, aducându-i sufletul într-o stare de inerţie dureroasă şi încordată. Inspiraţia creatoare ofileşte-n întunericul depresiei din care pare a nu mai ieşi, iar prezentul i se transformă într-un trecut perpetuu, reiterat la nesfârşit prin regrete, frustrări şi angoase. Îngrijorată, cea mai bună prietenă a sa, Patti, îi face cadou un bilet de vacanţă în Toscana. Iniţial refractară ideii, Frances acceptă să traverseze oceanul, din dorinţa de a-şi reîncărca bateria Eului pentru zori şi zile mai luminoase.
Ajunsă în Toscana, în urma unui joc inspirat de coincidenţe şi întâmplări, cumpără o casă veche, superbă, dar care are nevoie de numeroase reparaţii. Angajează o echipă de muncitori din Polonia pentru a efectua lucrările, munceşte cot la cot cu ei, îşi face noi prieteni, trăieşte o aventură fierbinte c-un italian, apoi îşi întregeşte familia, primindu-i în sânul casei ei pe Patti şi pe doi tineri îndrăgostiţi. În cele din urmă, după dificultăţi, emoţii şi bucurii, Frances îşi recapătă echilibrul şi se regăseşte pe sine.
Povestea filmului (bazată pe romanul autobiografic al scriitoarei Frances Mayes) are la bază o metaforă foarte frumoasă, creionată c-un umor fin ÅŸi savuros: casa pe care o cumpără este aidoma ei – superbă, boemă, c-o istorie ce-mpleteÅŸte-n ea poveÅŸti pline de mister. ÃŽnsă, ca ÅŸi în cazul lui Frances, trecerea timpului ÅŸi evenimentele pe care acesta le-a adus ÅŸi le-a trecut au lăsat deteriorări ce necesită reparaÅ£ii. ÃŽnceputurile sunt marcate de teamă, singurătate ÅŸi-o furtună ce lasă-n urma ei ravagii, aidoma celor pe care divorÅ£ul le-a lăsat în sufletul scriitoarei. Paradoxal, deÅŸi marchează un moment neplăcut, furtuna o apropie de inima casei, căci este nevoită să se ascundă-ntre zidurile ei pentru a se proteja. Tot astfel, divorÅ£ul o determină să-ÅŸi schimbe direcÅ£ia atenÅ£iei ÅŸi fluxul energiei, dinspre relaÅ£ia cu soÅ£ul ei înspre sine.
Frances porneşte, astfel, într-o dublă călătorie iniţiatică: cea exterioară, de cunoaştere a noii sale locuinţe, şi cea interioară, de recuperare şi de regenerare a propriului Eu. Dacă în renovarea casei este ajutată de echipa de muncitori polonezi, în renovarea Sinelui se bucură de sprijinul noilor săi prieteni italieni. Treptat, cu răbdare, frumoasa scriitoare reînvăţa să se bucure de procesul de vindecare/renovare, savurând călătoria şi relaxându-se în privinţa destinaţiei. Sub soarele generos al Toscanei, viaţa-şi recăpăta aroma şi parfumul de-odinioară.
Filmul ăsta e… cum să-l descriu? AÅŸa, cam ca prima oră de soare senin ÅŸi puternic după ieÅŸirea din iarnă. Sau ca primul bol de cireÅŸe din an. Sau nu, ÅŸi mai bine: e ca prima baie în mare după foarte mult timp în care n-ai simÅ£it decât uscatul nisipului… Tonic ÅŸi vibrant, ca o capsulă de vitamina C, numai bun pentru a-Å£i întări sistemul imunitar sufletesc împotriva bacteriilor ÅŸi intemperiilor sorÅ£ii. Se recomandă celor care-ÅŸi doresc o porÅ£ie hrănitoare de râs ÅŸi Frumos ÅŸi-un lifting moral fără efecte secundare.
Ce reprezintă, până la urmă, patru pereţi, dacă nu ceea ce se află între ei? Casa protejează Visătorul. Lucruri nesperat de bune se pot întâmpla, oricât de târziu. E-o surpriză aşa minunată!
Florența – pământul din care (mi- )a-nceput Renașterea
Va invit sa vizionati trailerul filmului aici:
Citiţi şi
Înapoi în anii nopților magice
Oliver Sacks, fermecător È™i instructiv – Fluviul conÈ™tiinÈ›ei (zece eseuri)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
